Totemul lupului I

Dincolo de modul de interpretare, Totemul lupului, aparut la Editura Curtea Veche, ramane o poveste clasica, scrisa cu minutiozitatea picturii pe bob de orez, iar Jiang Rong, un desavarsit  artist al naratiunii.

In timpul Revolutiei Culturale, fiind student la Pekin, Chenzhen este exilat in mediul rural, pentru a invata traiul la tara. Aventura sa incepe in Mongolia Interioara, unde isi duce viata alaturi de pastorii nomazi, ceea ce il aduce fata in fata cu o cultura milenara, care sta sub semnul cultului Cerului si al totemului lupului, ca intermediar intre om si divinitate. Ghidandu-se dupa alte principii decat societatea chinezilor han si parca suspendata in timp, comunitatea din stepa mongola il invata pas cu pas nevoia respectarii ritmurilor naturii si a personalitatii unice a lupului, ca simbol al libertatii, inteligentei si curajului. Fascinatia lui Chenzhen fata de natura extraordinara a lupului culmineaza cu rapirea unui pui abia nascut si cu cresterea acestuia la iurta, ca experiment deopotriva stiintific si afectiv. Destinul lupului crescut in captivitate va fi destinul intregii comunitati nomade, obligate de guvern, in cele din urma, sa se stabilizeze si sa renunte, astfel, la identitate, in numele idealurilor progresiste si antropocentriste ale regimului.

In ciuda controverselor pe care romanul le-a starnit in randul criticilor occidentali, el poate fi citit fie ca o poveste emotionanta despre o relatie intre o fiinta umana si un pui de lup, fie ca un studiu al culturii mongolilor nomazi din nordul Chinei, ca un manual de ecologie sau ca un manifest politic.