Scrieti o recenzie
49,99 Lei
Tot ce nu am fost niciodata - Alice Kellen - Editura Litera
In stoc
Cod produs: 978-630-319-949-8
Editura: Litera
Autor: Alice Kellen
Data aparitiei: 2024
Cartea Tot ce nu am fost niciodata scrisa de Alice Kellen a aparut la editura Litera in anul 2024 si face parte din categoria Beletristica.
Tot ce nu am fost niciodata - Alice Kellen - Editura Litera este disponibil pentru cumparare numai in trepte de 1
De acelasi autor
Scrieti recenzia dumneavoastra
DespreTot ce nu am fost niciodata - Alice Kellen - Editura LiteraAr face orice sa aduca din nou lumina in ochii ei.
Mai demult, Leah Jones isi iubea viata. Acum, abia daca se mai poate ridica din pat dimineata. Inca zdruncinata de pierderea brusca a parintilor, fratele ei mai mare este singura persoana care a ramas sa o impiedice sa cada intr-un abis emotional. Dar cum el se pregateste sa se mute cu munca in cealalta parte a tarii, Leah nu va mai avea pe nimeni care sa o ajute. Insa are nevoie de cineva care sa vegheze asupra ei. Cineva care sa o faca sa se simta iubita si care sa-i poarte de grija...
Cineva ca Axel Nguyen, cel mai bun prieten al fratelui ei. Sa o vada pe Leah atat de abatuta este ca un pumn in stomac pentru el. La cererea fratelui ei, Axel renunta la tot pentru a o muta pe Leah la el si a-i satisface toate nevoile. Pe masura ce intre cei doi se formeaza o legatura incontestabila, vina tradarii lor este aproape insuportabila. Daca secretul lor iese la iveala, ar putea pierde totul, inclusiv pe cel care inseamna cel mai mult pentru ei. Iar ultimul lucru de care Leah are nevoie este o inima franta din nou.
Fragment din cartea "Tot ce nu am fost niciodata" de Alice Kellen:
"In saptamana aceea, m-am concentrat pe scoala. Am incercat sa fiu atenta la ore, sa-mi termin temele ziua si sa invat dupa-masa, cand Axel lucra. Miercuri m-am vazut cu Blair la o cafea. Joi, cand proful de mate m-a intrebat ceva si toata clasa a amutit, asteptand, am reusit sa raspund fara ca vocea sa ma tradeze. Cand a venit vremea sa plec, am pedalat repede, lasandu-mi in urma emotiile si nesiguranta.
- Ai mult de facut azi?
- Literatura si chimie, am raspuns.
- Ce disc sa pun?
Axel se ridica.
- Ce-ti place. Mi-e indiferent.
Am deschis cartile, m-am asezat la partea mea de birou si am inceput sa-mi fac temele. N-am mai vorbit toata dupa-masa. Din cand in cand, imi ridicam putin privirea si ma uitam la el cum desena. Era exact contrariul meu. Se infrana, nu era nici o emotie, nu transfera nimic in ceea ce desena. Era delicat, cu linii bine gandite, subtile, lasand putin spatiu pentru improvizatie. Dar in miscarile lui era ceva captivant, ceva retinut, ceva ce mentinea o granita intre el insusi si hartie.
- Inceteaza sa te mai uiti la mine, Leah! murmura el.
Am rosit si mi-am ferit repede privirea.
Cand a venit vineri, aveam senzatia ca fusese cea mai normala saptamana din tot anul care a trecut. Am invatat, am iesit cu o prietena, am schimbat cateva vorbe cu o colega de clasa, dupa ce ii imprumutasem o guma, si prezenta lui Axel inca imi producea furnicaturi in stomac.
Asa fusese viata mea. Sau aproape asa.
Cand am ajuns acasa, mi-am lasat bicicleta langa balustrada de lemn si rucsacul pe veranda cand am vazut pisica stand acolo si uitandu-se la mine cu o privire serioasa.
- Ti-e foame, draguto?
Ea mieuna, apoi ma urma in bucatarie, ca si cum era dreptul ei sa petreaca inca o noapte in casa. M-am uitat in camara.
Axel aparu dupa zece minute, inca ud.
- Ce face pisica in casa? mormai el.
- A venit de una singura. Ce avem la pranz?
Axel se stramba. Lua un tricou pe care-l lasase pe speteaza canapelei si il trase pe cap, intinzandu-si bratele. Am incercat in zadar sa nu ma uit la trunchiul lui, la pielea aurie si la muschii conturati...
- De ce ai chef? intreba el.
- Orice e bine.
- Omleta cu spanac?
Am incuviintat din cap si, putin mai tarziu, mancam pe veranda. Dupa-amiaza era calma, si, pentru ca era vineri, mi-am amanat temele pentru a doua zi si am adormit in hamacul lui Axel. Nu stiam, de fapt, cum ma simteam. Uneori, bine. Alteori, oribil. Puteam trece de la o stare de spirit la alta cat ai clipi."
"In saptamana aceea, m-am concentrat pe scoala. Am incercat sa fiu atenta la ore, sa-mi termin temele ziua si sa invat dupa-masa, cand Axel lucra. Miercuri m-am vazut cu Blair la o cafea. Joi, cand proful de mate m-a intrebat ceva si toata clasa a amutit, asteptand, am reusit sa raspund fara ca vocea sa ma tradeze. Cand a venit vremea sa plec, am pedalat repede, lasandu-mi in urma emotiile si nesiguranta.
- Ai mult de facut azi?
- Literatura si chimie, am raspuns.
- Ce disc sa pun?
Axel se ridica.
- Ce-ti place. Mi-e indiferent.
Am deschis cartile, m-am asezat la partea mea de birou si am inceput sa-mi fac temele. N-am mai vorbit toata dupa-masa. Din cand in cand, imi ridicam putin privirea si ma uitam la el cum desena. Era exact contrariul meu. Se infrana, nu era nici o emotie, nu transfera nimic in ceea ce desena. Era delicat, cu linii bine gandite, subtile, lasand putin spatiu pentru improvizatie. Dar in miscarile lui era ceva captivant, ceva retinut, ceva ce mentinea o granita intre el insusi si hartie.
- Inceteaza sa te mai uiti la mine, Leah! murmura el.
Am rosit si mi-am ferit repede privirea.
Cand a venit vineri, aveam senzatia ca fusese cea mai normala saptamana din tot anul care a trecut. Am invatat, am iesit cu o prietena, am schimbat cateva vorbe cu o colega de clasa, dupa ce ii imprumutasem o guma, si prezenta lui Axel inca imi producea furnicaturi in stomac.
Asa fusese viata mea. Sau aproape asa.
Cand am ajuns acasa, mi-am lasat bicicleta langa balustrada de lemn si rucsacul pe veranda cand am vazut pisica stand acolo si uitandu-se la mine cu o privire serioasa.
- Ti-e foame, draguto?
Ea mieuna, apoi ma urma in bucatarie, ca si cum era dreptul ei sa petreaca inca o noapte in casa. M-am uitat in camara.
Axel aparu dupa zece minute, inca ud.
- Ce face pisica in casa? mormai el.
- A venit de una singura. Ce avem la pranz?
Axel se stramba. Lua un tricou pe care-l lasase pe speteaza canapelei si il trase pe cap, intinzandu-si bratele. Am incercat in zadar sa nu ma uit la trunchiul lui, la pielea aurie si la muschii conturati...
- De ce ai chef? intreba el.
- Orice e bine.
- Omleta cu spanac?
Am incuviintat din cap si, putin mai tarziu, mancam pe veranda. Dupa-amiaza era calma, si, pentru ca era vineri, mi-am amanat temele pentru a doua zi si am adormit in hamacul lui Axel. Nu stiam, de fapt, cum ma simteam. Uneori, bine. Alteori, oribil. Puteam trece de la o stare de spirit la alta cat ai clipi."
Mai multe informatii
Autor | Alice Kellen |
---|---|
Categorie | Beletristica |
Colectia | New Moon |
Data aparitiei | 2024 |
Editura | Litera |
Format | 200x140 |
ISBN | 978-630-319-949-8 |
Numar pagini | 384 |
Tip coperta | Necartonata |
Traducator | Cristina Radu |
Transport Gratuit | Nu |
Recenzii
Ratings & Reviews