Studii de agilitate pentru pian (Opus 299) - Carl Czerny - Editura Grafoart

Cele patru caiete de Studii de agilitate op. 299 ale pianistului si compozitorului austriac Carl Czerny (1791-1857) constituie un important material didactic, a carui valoare a fost confirmata printr-o lunga si constanta utilizare in formarea elevilor pianisti. Caietele de studii abordeaza elementele esentiale ale tehnicii pianistice, in special tehnica degetelor, prezentate progresiv ca grad de dificultate.

Czerny, elev al lui Beethoven timp de trei ani, a urmarit prin aceste studii obtinerea unor rezultate tehnice esentiale, precum independenta si forta degetelor, precizia, egalitatea si claritatea in executia rapida. Aceste rezultate, obtinute treptat, alcatuiesc un ansamblu de mijloace tehnice necesare unei bune interpretari a operelor clasice.

De peste un secol, studiile contribuie la formarea tinerilor pianisti, dezvoltandu-le tehnica necesara pentru interpretarea celorlalte compozitii pentru pian. Totusi, ar fi gresit sa se urmareasca prin studiile lui Czerny doar atingerea unor rezultate educative exclusiv tehnice. Ele trebuie sa dezvolte in elevul pianist simtul ritmic, intelegerea liniei melodice si a punctuatiei logice, stiinta frazarii, simtul armonic, coloritul dinamic si intelegerea clara a formei.

Editia de fata, destinata pianistilor de nivel mediu, pune accentul pe realizarea precisa a tehnicii, pe o interpretare muzicala corecta, ghidandu-l pe elev spre o executie vie si artistica a fiecarui studiu. Cele 20 de studii din primele doua caiete pot fi clasificate in functie de problemele tehnice abordate, astfel:

• Game diatonice in studiile nr. 1, 2, 5 si 9

• Game cromatice in studiul nr. 15; game mici in studiul nr. 3; game mari in studiul nr. 12

• Arpegii combinate in studiile nr. 10 si 19

• Momente in studiile nr. 4 si 14

• Tremolo-uri in studiul nr. 13

• Note tinute in studiul nr. 17

• Diverse formule combinate in studiile nr. 6, 7, 8, 11, 16, 18 si 20

Munca elevului pianist trebuie sa includa simultan doua sau trei studii cu probleme tehnice diferite. Fiecare studiu are doua indicatii de metronom, considerandu-se ca elevul de nivel mediu trebuie sa atinga cel putin limita inferioara a tempo-ului, pe care sa incerce sa o depaseasca ulterior.