Sonete

Scrise in acele clipe cand fiinta paminteana a Profirei Sadoveanu atinsese de mult anii senectutii, stihurile acestui florilegiu sunt o poetica disimulare a freamatului existential in fata Marii Treceri.

Visatorie si melancolii, funambulesc spectacol pe orizontul Cerului si-al Marii sau badinaj extravagant cu Vesnicia, dar si teribila harjoana printre stele, ca intr-o ludica reintoarcere in copilarie si magica evadare in basm, totul nu-i decat o dulce-amara infruntare cu Anii si cu Timpul, in acordurile vechii mandole a sufletului poetei.

O suta de sonete intre copertile albe ale unui volumas. Sa-i rasfoim paginile si sa pasim pe tarimul smeritei poete.

"...si, iar copil, batind matanii Gliei,
vom prinde raci in iazul Vesniciei!"