Simulacrele normalitatii - Eugen Negrici - Editura Humanitas

Cartea Simulacrele normalitatii scrisa de Eugen Negrici a aparut la editura Humanitas in anul 2019 si face parte din categoria Stiinte umaniste.

Lucrarea de fata isi propune sa identifice si sa analizeze prejudecatile literare, conceptele false, cliseele, viziunile discutabile ale istoriei noastre. Analizele lui vizeaza literatura romana in perioada comunista, chiar si cea care a precedat regimului, cucerind pubicul cu amploarea argumentelor si forta acestora.

Fragment din lucrare:

Cautarea expresivitatii involuntare reprezinta, dupa opinia mea, o cale eficace, poate singura, de prelungire a vietii unui text, prin eludarea controlului, ce se dovedeste, pana la urma, nociv, exercitat de autor, cu ajutorul regulilor "idiolectului estetic'', asupra propriei creatii. Lipsa de respect pentru intentia lui artistica, limitativa si limitata prin chiar legea firii, ar intretine climatul de libertate a obiectivului: un vis uitat al avangardei. Caci, privita retorspectiva, avangarda se arata a fi, in cvasitotalitatea manifestarilor ei cu adevarat interesante o miscate antiintetionala care a orbecait, a bajbait dupa virtutea eliberatoare a nonintentionalitatii. Numai cineva obisnuit sa bata matanii si sa execute reverente, priponit in aria, oricum iluzorie, a asa-ziselor valori sigure ale artei paote subestima avangarda si esecul ei biruitor. Din extraordinara ei experienta de revolutie furata, asasinata si oferita, printr-o tipica ironie a istoriei, ca ofranda muzeelor si istoriilor literare, se retine, demne de a fi oricand reactivate, cateva binecuvantate impulsuri anarhice. Cele mai multe pleaca din ostilitatea fata de artisticitate, fata de forma, care a consumat atate nobile energii, atatea trairi patetic-ridicole, fata de "frumosul" care slujeste ritualului social si retoricii, se invoieste cu cineva si cu ceva si reprezinta recompensa respecatarii unei ierarhii. Vrednice de atentie erau sa ne amintim fie produsele ce pareau incompatibile insesi ideii de structurare rationala (visele, emisiile aleatorii ale dementilor sau ale celor "eliberati" prin hipnoza, "scenele" d pe vechile ziduri recomandate de Leonardo elevilor sai), fie cele cu caracter utilitar (notele diplomatice, ultimatumurile, ordonatele medicale, textele de lege, injuraturile expediate prin scrisori etc.). Chiar atunci cand era folosit in virtutea inertiei, cuvantul arta  excludea explicit "cultura frumosului" si subintelegea expresivitatea involuntara: "Arta copiilor, arta populara, arta psihopatilor, a popoarelor primitive sunt artele cele mai vii, cele mai expresive, fiind din adancimi organice, fara cultura frumosului"(Marcel Iancu). Este dezolant sa constati ca frumosul nu starneste aceeasi cuvenita repulsie si astazi, la sfarsitul pilduitor al unui secol orbil in care arta a dovedit nu numai ca este, ca de regula in istorie, neputincioasa sa imbalnzeasca Demonul puterii, ci si ca este in stare sa-l slujeasca profitabil si cu devotament.