Simfonia muta - Nichita Manilov - Editura Polirom

Cartea Simfonia muta scrisa de Nichita Manilov a aparut la editura Polirom in anul 2022 si face parte din categoria Beletristica.

Realismul magic al nuvelelor si a povestirilor din Simfonia muta, potopit cateodata de note de fantastic si absurd, nu se desfasoara nici o clipa in gol: el are intotdeauna o acoperire psihologica si, de ce nu, mitologica. Importante nu sunt atat intamplarile, cat atmosfera si, mai cu seama, multimea personajelor ce bantuie paginile cartii. Ele vor ramane mult timp in memoria cititorului fiindca o parte din acestea sunt, de fapt, arhetipuri. De aici si nota de fantastic, precum si grotescul sau umorul absurd. Izvorand din inconstient, ele parca vin din interiorul pesterii lui Platon, contaminand si transfigurand prin trairile lor tulburi contingentul.

Cadrul e cat se poate de real sau chiar hiperreal pe alocuri, recognoscibil in multe pagini, personajele insa, in ciuda conturului lor realizat cu precizie aproape chirurgicala, par scapate de la balamuc, avand aerul unor naluci proaspat iesite pe poarta propriului infern existential. Ironica uneori, neasteptat de tragica alteori, Simfonia muta este tocmai cea care, paradoxal, da glas celor mai ascunse ganduri si sentimente ale fiecaruia dintre noi, iar glasurile care razbat dinauntrul ei nu sunt altceva decat expresii vii ale tumultului nostru interior ce ne bulverseaza, adesea, constiinta. In acest sens, fiecare povestire este, mai mult decat orice altceva, o oglinda cand limpede, cand dureros de contorsionata a existentei noastre in lume.

Sub privirea mea, mainile incepura sa se inmulteasca. Atunci, inchizand ochii, am incercat sa adorm din nou. Cand mi-am revenit din somn, am vazut ca o groaza de maini imi napadeau trupul. Maini mai mari si mai mici, maini albe, subtiri, maini groase, cu degete boante izvorau din pereti, din tavan, din mobilier si se imprastiau prin incapere. Imi simteam dintii clantanind de frica si de frig. Scaldat de sudori, priveam ingrozit cum camera se umple de maini. Incercam sa-mi ridic bratul si sa ma apar de aceste imagini smulse parca dintr-un cosmar, dar simteam ca, odata cu bratul meu, se ridica in aer un intreg evantai de brate, incolacindu-se unele peste altele, intr-o viermuiala de nedescris. Si orice miscare de-a mea si orice sunet erau insotite de alte sute si mii de miscari si de sunete. Vedeam aparand din intuneric maini mari, intinse, brate tatuate cu serpi, sageti si inimi, degete rasfirate si pumni amenintatori. Se miscau, colcaiau peste tot brate de barbati si de femei, se catarau pe pereti, se zvarcoleau pe dusumea intr-o imbratisare oarba; atarnau din tavan, cu degetele intinse sfidator spre canapeaua pe care atipisem. Stateam intins, din ce in ce mai bicisnic, strans in mine, cu pumnii inclestati, cu gura furibunda, prada unei viziuni ce se accentua pe masura ce-o constientizam, pe masura ce cautam sa scap de aceste imagini, de aceste stari, inganand o rugaciune obscura, pe care o invatasem de mult, in copilarie.