Scrisoare catre tata - Franz Kafka - Editura Humanitas

Cartea Scrisoare catre tata scrisa de Franz Kafka a aparut la editura Humanitas in anul 2016 si face parte din categoria Memorii, biografii si jurnale.

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare catre tata, care se adauga Jurnalului 1910–1923 si volumelor de corespondenta. Scrisorile adresate tatalui, Hermann Kafka, dateaza din 1919, dupa ultima incercare esuata a lui Franz de a se casatori. „Eternul fiu“, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se lupta o viata intreaga cu tatal sau. Cu toate acestea, cititorul are senzatia ca Kafka lupta fara sa vrea impotriva lui insusi, doar ca sa nu-l vada pe tata, pe tatal mitic, pierzand.

Strivit sub comentariile posteritatii, Franz Kafka (3 iulie 1883 - 3 iunie 1924) nu poate fi redus la o singura formula nici ca om, nici ca scriitor. Viata lui nu are nimic spectaculos, desi chiar el atrage atentia, intr-o scrisoare ca nu exista viata banala, nici neinsemnata sau monotona, viata e pur si simplu inspaimantatoare si ca el insusi se simte atat de diferit de semenii lui, incat se indoieste ca e om. Se naste la Praga, pe atunci oras austro-ungar, intr-o familie de evrei de limba germana. Tatal este comerciant, iar mama provine dintr-o familie destul de avuta si erudita. Franz Kafka urmeaza, fara entuziasm, studii de drept, incheiate printr-un doctorat in 1906, apoi toata viata lucreaza ca jurist la o companie de asigurari, facand o munca administrativa. Nu s-a casatorit, desi s-a logodit de trei ori, si n-a avut urmasi. Constiinta importantei scrisului in propria viata apare de timpuriu la Kafka si e adesea exprimata. Chiar daca increderea in scrisul propriu are oscilatii mari, scrisul e aproape organic, fizic legat de el. Cartie lui (intre care Metamorfoza, Procesul, Castelul, Colonia penitenciara, America) au dat unul dintre tonurile esentiale ale literaturii europene de la inceputul secolului XX, desi multe sunt neterminate. Faima, cu exceptia aprecierii elogioase a unui mic grup de prieteni, a fost doar postuma.

„Literatura universala datoreaza tatalui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar daca, asa cum se intampla adesea cu corespondenta, ea nu contine nici cea mai mica intentie literara. In cazul lui Franz Kafka, literatura castiga intotdeauna in fata vietii.“ - Ioana Parvulescu

"Era oare un martir sau era doar neindemanatic? E un scriitor genial, dar n-are incredere in ce scrie. E constient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile il adora, dar se infasoara in iubiri nefericite, in care, in loc de bucurie, nu gaseste decat umilinte. Apreciaza viata, se poate spune ca e un hedonist si totusi duce o existenta de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu sa se insoare. Face gimnastica, gradinarie, ca sa-si intretina sanatatea, doarme iarna cu fereastra deschisa, merge mult pe jos, inoata, dar e atins timpuriu de o boala mortala. Destin emotionant. Personajul Kafka, poate mai mult decat opera lui, ne va chinui tot timpul si ma intreb daca nu cumva aici se afla adevarata lui mostenire." - Imre Kertesz, laureat al Premiului Nobel pentru literatura

Scrisoarea de fata e declansata de o intrebare dezarmanta, aproape induiosatoare, a tatalui, Hermann Kafka: "M-ai intrebat odata, acum de curand, de ce sustin ca mi-e frica de tine". Explicatia acopera doua vieti si reface o complicata relatie intre un tata puternic, extravertit si un fiu sensibil, interiorizat. Franz prefera sa-i inmaneze mamei scrisoarea, dar aceasta, probabil pentru a-i menaja pe amandoi, nu i-o da destinatarului, care, asadar, nu o va citi niciodata.

"Kafka ne scruteaza viata cotidiana cu o minutiozitate pe care aceasta viata n-o suporta. Starea de luciditate extrema pe care o trezeste in noi viziunea lui seamana pana la confuzie cu un cosmar." - Denis de Rougemont.