Sa nu ma parasesti - Kazuo Ishiguro - Editura Polirom

Cartea Sa nu ma parasesti scrisa de Kazuo Ishiguro a aparut la editura Polirom in anul 2019 si face parte din categoria Beletristica.

Lucrarea de fata este un roman tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator. Aceasta carte a fost nominalizata la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclusa pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase. In centrul romanului se afla personajul, Katie H. care este educatoare in institutia de la Hailsham, iar misiunea ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone” sa creada ca, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii”, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.

Fragment din carte:

Numele meu este Kathy H. Am treizeci si unu de ani si sunt ingrijitoare de peste unsprezece ani. Pare destul de mult, o stiu, dar adevarul este ca am fost rugata sa mai continui inca opt luni, adica pana la sfarsitul anului. Asadar, in total vor fi exact doispreze ani. Stiu, faptul ca sunt ingrijitoare de atata timp nu se datoreaza neaparat extraordinarelor calitati pe care se spune ca le-as avea. Cunosc cazuri de ingrijitoare excelenti la serviciile carora s-a renuntat dupa doar doi sau trei ani. Pe de alta parte stiu cel putin un ingrijitor care a conmtinuat vreme de paisprezece ani, in ciuda faptului ca era o persoana care pur si simplu nu-si avea locul in profesia asta. Nu ma intelegeti gresit, n-ospun ca sa ma laud. Insa stiu sigur ca sunt foarte incitati de treaba pe care ofac, asa ca incet-incet, am inceput sa fiu si eu. Donatorii mei s-au comportat intotdeauna mai bine decat era de asteptat. S-au recuperat uimitor de repede si aproape nici unul dintre ei nu a fost catalogat drept "agitat", nici macar inainte de a patra donatie. In sfarsit, poate ca acum chiar ma laud. Dar pentru mine e foarte important sa imi fac treaba cat se poate de bine - si in primul rand partea in care trebuie sa-i ajut pe donatori sa ramana "calmi". Mi-am dezvoltat un fel de instinct care intra automat in functiune atunci cand ma aflu in preajma donatorilor. Stiu si cand sa stau cu ei si sa-i alin, si cand sa-i las singuri; si cand sa ascult tot ce-mi spun, si cand sa ridic din umeri si sa le zic sa termine cu prostiile.