Reteaua Imparatului (cartonata) - Steve Berry - Editura Rao

Cartea Reteaua Imparatului scrisa de Steve Berry a aparut la editura Rao in anul 2022 si face parte din categoria Beletristica.

In cea mai recenta aventura Cotton Malone a lui Steve Berry iese la iveala un dosar secret al unui spion sovietic din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acesta contine informatii care, daca se dovedesc adevarate, nu doar ar rescrie istoria, ci ar putea avea un impact asupra viitoarelor alegeri nationale din Germania si ar putea modifica peisajul politic al peisajul politic al Europei pentru totdeauna.

Unul este un patriot care a slujit in ultimii saisprezece ani, celalaltun uzurpator, aprinzand flacarile urii nationaliste. Ambii adapostescsecrete, dar numai unul stie adevarul despre celalalt. Ei se afla pe uncurs de coliziune, avand ca punct central evenimentele unei zile fatidice - 30 aprilie 1945 - si ceea ce s-a intamplat adanc sub Berlin,in Fürher bunker. Adolph Hitler si Eva Braun au murit acolo? Martin Bormann, con fidentul apropiat al lui Hitler, a reusit sa scape? Si, si mai important, unde au disparut miliardele din comoara nazis ta in zilele de apus ale celui de-al Doilea Razboi Mondial? Raspunsurile la aceste intrebari vor determina cine devine urmatorul cancelar al Germaniei.

Capitolul 8

30 aprilie 1945. Starea de Spirit a führerului s‑a deteriorat din ce in ce mai mult fata de ziua de ieri, cand generalii l‑au informat ca Berlinul era pierdut si ca inca nu se declansase contraofensiva Armatei a 11‑a de Panzere, despre care el credea ca va salva Reichul. Aproape ca a luat foc in momentul in care a aflat ca Himmler
negocia independent de el pacea cu Aliatii. Acea actiune il facuse sa suspecteze orice legat de SS, inclusiv realitatea capsulelor de cianura care fusesera aduse la buncarul lui.
– Sunt falsuri, a racnit Hitler. Acel fermier las, Himmler, vrea sa ma duca de viu la rusi, pentru ca ei sa ma expuna ca pe un animal de la o gradina zoologica.
A prins intre degete una dintre capsule si a afirmat ca aceasta nu era decat un sedativ.
– Rautatea este peste tot, s‑a lamentat el.
Pentru a se asigura ca in capsule era otrava, spre sfarsitul diminetii, s‑a retras la suprafata si a urmarit cum una dintre ele a fost administrata alsacianului sau preferat. Cainele a murit imediat, iar acest lucru a parut sa il satisfaca. Dupa aceea, führerul a coborat din nou in buncar si le‑a daruit celor doi secretari personali cate o capsula, afirmand ca isi dorea sa le fi oferit un cadou mai bun in semn de despartire. Ei i‑au multumit pentru amabilitate, iar el i‑a laudat pentru serviciile pe
care i le facusera, exprimandu‑si regretul ca generalii lui nu i‑au fost la fel de credinciosi.

Mai devreme, in jurul orei doua dimineata, toti oamenii fusesera convocati in buncar: ofiteri, femei si barbati. Hitler a aparut insotit de Bormann. In ochi i se vedea aceeasi sticlire aburoasa, care aparuse in ultima vreme, iar o suvita de par ii statea lipita de fruntea transpirata, si el mergea tarsait, parand sa fie cocarjat de dureri. Matreata ii statea presarata pe umeri, densa ca un praf. Partea dreapta a corpului ii tremura, imposibil de controlat. Poporul german ar fi fost uimit sa vada starea de slabiciune a Conducatorului Suprem. Noi stateam aliniati intr‑un rand, iar führerul a inceput sa ne stranga mainile. Saliva i se scurgea din colturile gurii. Bormann a urmarit totul in tacere. L‑am auzit pe Hitler murmurand in timp ce se indeparta. „Alles in ordnung.“ Totul este in ordine.

Am simtit toti ca sfarsitul era aproape. Acest om, care, prin simpla forta a personalitatii lui, dominase atata vreme o natiune intreaga, era pe cale sa isi curme zilele. Ne‑am simtit atat de usurati, incat ne‑am grabit sa ajungem la nivelul solului si am organizat un dans in biroul cancelarului. Ofiterii superiori, care in zilele dinainte abia daca ne bagau in seama, ne‑au strans mainile si ne‑au vorbit in mod deschis. Toti ne‑am dat seama ca, dupa razboi, Germania avea sa arate cu totul altfel. Se va produce o reasezare, nu doar intre oameni, ci si in ordinea sociala. Toti cei care au participat la acel dans au parut sa inteleaga aceasta realitate, iar eu am vazut, foarte amuzat, cum se destramau ego‑urile.

Spre amiaza, vestile nu erau deloc bune. Trupele rusesti ocupasera partial Cancelaria. Fusese cucerit si cartierul Tiergarten. Se pierdusera si Piata Potsdamer, si Podul Weidendammer. Hitler a acceptat aceste informatii fara sa exprime nicio emotie. La ora 2.00 p.m., a luat pranzul impreuna cu secretarii si cu bucatarul. Sotia lui, Eva, care de obicei manca alaturi de Hitler, nu era acolo. Casatoria dintre ei nu avea mai mult de o zi, iar absenta ei de langa Hitler era ceva ce nu scapa atentiei. O casatorie foarte ciudata. Vuietul bataliei, care razbatea de la sol. Peretii cenusii si reci. Un miros de mucegai si umezeala, care patrundea in toate, aducand cu sine aroma detentiei. Fiecare dintre ei declarase ca provenea din stramosi pur arieni, care scapasera de boli ereditare. Goebbels si Bormann fusesera martori oficiali. Mireasa si mirele abia daca au zambit cand au depus juramintele. Un gen bizar de implinire si de esec coplesitor.

Dupa masa de pranz, Hitler si sotia lui au aparut impreuna, iar noi am fost chemati din nou. S‑a petrecut o noua despartire de ramas‑bun, fara mari emotii, dupa care führerul si Eva Braun au plecat spre apartamentul lor privat. Toti ceilalti, in afara de cativa, am fost trimisi afara. Dupa cateva minute, am auzit o impuscatura.