Razboiul din pacific in Peleliu si Okinawa - E.B. Sledge - Editura Corint

Cartea Razboiul din pacific in Peleliu si Okinawa scrisa de E.B. Sledge a aparut la edituraCorint in anul 2019 si face parte din categoriaMemorii si eseistica.

Cartea de fata este o relatare a experientelor lui E.B. Sledge din al doilea Razboi Mondial in decursul instructiei si pe campul de lupta, in cadrul Companiei K, Batalionul 3, Regimentul 5 Infanterie Marina, Divizia 1 Infanterie Marina, in perioada campaniilor Peleliu si Okinawa. Nu este o istorie si nu este doar povestea lui. Publicat pentru prima data in 1981, cartea descrie ororile uneia dintre cele mai sangeroase inclestari armate din istorie. Pierderea umanitatii, brutalitatea manifestata de soldatii japonezi, conditiile mizere din transee, lupte grele incheiate cu pierderi umane insemnate - asa arata razboiul trait in prima linie de E.B Sledge.

Fragment din carte:

Atacul Diviziei 1 Infanterie Marina asupra insulei Peleliu din zona centrala a Pacificului, cu 37 de ani in urma, a fost in perspectiva de ansamblu a celui de-al Doilea Razboi Mondial, o confruntare relativ minora. Dupa ce un razboi s-a sfarsit, pare foarte usor sa determini care batalii au fost esentiale si care ar fi putut sa lipseasca. Astfel, privind retrospectiv, contributia Bataliei din Peleliu la victoria totala a fost una indoielnica. Mai mult, amintirea celui de-al Doilea Razboi Mondial in sine a palit, estompata de conflictele mai recente din Coreea si Vietnam.

Pentru membrii Diviziei 1 Infanterie Marina care au luat parte la atacul asupra insulei Peleliu (cei mai tineri dintre ai au in jur de 50 de ani acum), confruntarea n-a fost catusi de putin minora. Pentru cei implicati in ea, a fost o inclestare sangeroasa, istovitoare, dureroasa si interminabila. Pentru o operatiune la care a participat o singura divizie, pierderile au fost covarsitoare.

Eugene B. Sledge a facut parte din Compania K, Batalionul 3, Regimentul 5 Infanterie Marina in decursul acestei batalii. Am avut onoarea de a comanda Compania I a aceluiasi batalion in aceeasi perioada. Relatarea lui mi-a trezit amintiri pe care le purtasem cu mine ani de zile, fara sa stiu.

....

M-am inrolat in Corul de Infanterie Marina in data de 3 decembrie 1942 la Marion, in Alabama. La momentul respectiv, eram student in anul I la Marion Militaru Institute. Parintii mei si fratele meu Edward m-au indemnat sa raman cat de mult puteam in facultate ca sa pot fi repartizat intr-una din diviziile tehnice ale Armatei Statelor Unite. Eu, in schimb, imboldit de spaima ca razboiul s-ar fi putut sfarsi pana sa ajung eu pe front, voiam sa ma inrolez cat mai repede in Corpul de Infanterie Marina. Ed, absolvent de Citadel, si sublocotenent in armata, mi-a sugerat ca puteam avea o viata mai frumoasa ca ofiter. Mama si tata erau oarecum tulburati la gandul c-o sa ma inrolez in infanteria marina ca simplu infanterist - altfel zis "carne de tun". Ca urmare, cand o echipa de recrutare a infanteriei marine a venit la institut, am recurs la un compromis si m-am inscris intr-unul din noile programe de formare pentru ofiteri din cadrul Corpului. Se numea V-12.