facebook portokal

Contact: 0232 217 900

Program L - V: 08:00 - 18:00

comenzi@portokal.ro; online@portokal.ro

  • Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa - Antonio Lobo Antunes - Editura Humanitas Fiction

Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa - Antonio Lobo Antunes - Editura Humanitas Fiction

45,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Isbn: 978-606-779-496-0
Numar pagini: 400
Data aparitiei: 2019
Limba: Romana
Colectia: Raftul Denisei
Traducator: Dinu Flamand, Anca Milu Vaidesegan
Format carte: 130x200
Tip coperta: Brosata

Fii primul care evalueaza acest produs.

Deschizi coletul inainte de plataReturnare produs in 30 de zileTransport gratuitTransport gratuit

  • Descriere
  • Pareri

Detalii

Cartea Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa scrisa de Antonio Lobo Antunes a aparut la edituraHumanitas Fiction in anul 2019 si face parte din categoriaBeletristica.

Lucrarea de fata aduna tot: trecutul colonial al Portugaliei si dictatura salazarista, catolicismul, familiia, patria si armata. Rezultatul este o scriitura in care vocile intrepatrund, una ce incalca regulile punctuatiei, precum si frontiera intre trecut si prezent.

Fragment din carte:

Mama mea era verisoara primara cu ei, adica verisoara primara cu tatal, cu fiul negru care nu a fost niciodata fiul lui desi se purta cu el cum te porti cu un fiu iar negru se purta cum te porti cu tata, varul mamei il adusese cu el in Angola de la razboi, pe cand avea vreo cinci sau sase ani, eu nu ma nascusem inca, am aparut dupa aceea si-mi aduc aminte ce mi-a raspuns tatal meu vitreg cand l-am intrebat de ce a trebuit sa se intoarca varulcu un copil poate mai fericit acolo in jungla lui in care l-a gasit, ca mai toti soldatii se intorceau cu amintiri, o masca, o figurina din lemn, o ureche intr-un borcan cu alcool, un pusti, un brat in minus, taceri in mijlocul discutiilor in care plecau departe ramand pe loc si in departare aveam impresia ca se auzeau chiar impuscaturi si strigate, din cauza piciorului olog tatal meu vitreg nu a fost in Africa dar vecinii din sat s-au dus iar apoi erau altfel decat el, retrasi, repeziti, stateau pe o piatra, in mijlocul gradinii, uitandu-se nu stiu la ce sau ascultand frunze de arbori carora nu le cunosteam numele, unul in loc sa goneasca cu un sut cainele i-a rezat capul cu sapaliga.

Scrie propria ta recenzie

 1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Calitate
Pret
Valoare
Incarcare...
Va rugam sa asteptati...