O dimineata de iubire pura - Yukio Mishima - Editura Humanitas

Cartea O dimineata de iubire pura scrisa de Yukio Mishima a aparut la editura Humanitas in anul 2019 si face parte din categoria Beletristica.

Lucrarea de fata nu face decat sa prezinte tendintele spontane ale oamenilor catre gelozie, dezgust si ura. Autorul, de o profunzime ce aminteste de Stendhal, exploreaza personalitatile distructive, asemenea lui Dostoievski. Cele sapte povestiri reunite in volumul de fata alterneaza intre iubiri mostruoase, iubiri fara noroc, relatii sordide sau profunde si pasionale care transced tabuurile. Personajele sale sunt extrem de versatile, unele aruncate in banal alte care ies in evidenta prin pasiune sau cinism.

Fragment din lucrare:

In acea dimineata, dupa multa vreme, Ryosuke si sotia sa un impartasit un sarut proaspat.

Au iesit pe terasa, in lumina alburie, si s-au sarutat indelung, simtind fiecare marginea buzelor celuilalt aerul zorilor ca si cum ar fi sorbit apa cu menta, cautand apoi cu limba caldura pastrata, ca dupa o noapte intreaga de fierbinteala, in gura celuillalt.

De ici si colo razbatea pana la ei cantatul cocosilor, copacii de prin livezi erau inca invaluiti in ceata si, desi era deja luna mai, cei doi simteau frigul diminetii. Sotia, Reiko, purta un neglige albastru, fara maneci, pentru ca se ridicase pe varfuri si-si petrecuse bratele pe dupa gatul sotului ei, sanii i se iveau din rascroiala de la subsuori si pareau ca se leagana in adierea vantului de dimineata.

N-ai fi spus ca Reiko avea patruzeci si cinci de ani. Pielea alba ca zapada isi pastrase prospetimea, caci oboseala ii ramasese ascunsa adanc inauntrul trupului. Uneori se mai zarea, ca nisipul negru de pe fundul unei ape, dar asta nu tinea de domeniul trupului. Cum sa spun? Trupul, care forma invelisul de suprafata, ii ramsese neschimbat, refuzand intr-un mod exceptional sa se lase catusi de putin influentat de orice s-ar fi petrecut pe lumea aceasta. Traise si imbatranise fara a tulbura vreun piclimpezimea existentei, astfel, lasase toate gunoaiele lumii sa i se depuna adanc inauntrul trupului, ca niste sedimente. Am putea spune ca, in cazul ei , profunzimea pielii nu mai tinea de domeniul trupului. Poate ca, la ea, tinea de domeniul spiritului, sau de un fel de loc de procesare a deseurilor unde in permanenta ele putrezesc si se descompun, sau de un fel de moarte, desi era inca vie... in orice caz, era ceva ce nu lasa nicio urma asupra exteriorului, adica asupra trupului ei.