Mesagerii ploii - Ismail Kadare - Editura Humanitas

Cartea Mesagerii ploii scrisa de Ismail Kadare a aparut la editura Humanitas in anul 2019 si face parte din categoria Beletristica.

Lucrarea de fata se detaseaza de celelalate opere ale autorului prin complexitate dar si prin ritmul nelinistit al scriiturii. Autorul contureaza doua planuri: o reconstructie istorica extrem de detaliata si un plan liric in care elementul magic potenteaza amploarea subiectului.

Fragment din lucrare:

Trupele turcesti au ajuns sub zidurile cetatii pe 21 iunie. Instalarea lor jur-imprejur s-a prelungit toata ziua. Spre seara, continuatu sa soseasca alte si alte unitati. Ostenii, steagurile, caii acoperiti cu cergi de lana, harabelele, camilele incarcate cu poveri, scuturile, tobele si orice altceva era acoperit de un praf gros. De acum ajungeau dinaintea cetatii, erau luati in primire de grupul de ofiteri insarcinati cu incartiruirea, aratandu-li-se locul in care urmau sa aseze tabara. Si ostenii incepeau sa ridice corturile, dand zor sa ispraveasca treava cat mai repede, ca sa prabuseasca apoi in asternut, franti de oboseala marsului.

Ugurlu Tursun-pasa, comandantul ostirii, statea de unul sigur, in picioare, in fata cortului sau trandafiriu si privea amurgul. Imensa tabara, animata de mii de glasuri, comenzi, nechezat de cai, rugaciuni, ropot de copite si alte zgomote, seamana cu o caracatita uriasa ce-si intindea tentaculele, lacoma sa cuprinda cetatea din toate partile. Corturile cele mai apropiate se aflau la o aruncatura de bat de cetate, in vreme ce ultimele nici nu se zareau. Ofiterii insarcinati cu incartiruirea insistasera sa ridice cortul comandantului la cel putin o mie de pasi de ziduri, dar el se impotrivise. Cu ani in urma, pe vremea cand era tanar si avea functii neinsemnate, i se intamplase sa doarma chiar sub meterezele cetatilor asediate. Cu trecerea anilor, in razboaie si asedii neintrerupte, pe masura ce avansase in grad, odata cu shcimbarea culorii cortului crescuse si distanta dintre acesta si ziduri. Acum era ceva mai departe de jumatatea distantei ceruta de aghiotanti, adica la sapte sute de pasi. Pana la o mie de pasi mai era ceva...