Marile sperante - Charles Dickens - Editura Corint

Cartea Marile sperante scrisa de Charles Dickens a aparut la editura Corint in anul 2014 si face parte din categoria Beletristica.

Lucrarea de fata a debutat fara ca autorul sa-i prevada o incheiere, initial acesta gandindu-se sa publice o povestire, pentru ca in final ideea sa prinda contur si sa desavarseasca un roman complex. Pe parcursul romanului veti descoperi ca de fapt titlul reprezinta o ironie dura, caci majoritatea personajelor traiesc dezamagiri crunte din cauza sperantelor imposibile. Tema pe care o dezvolta si fata de care se leaga sperantele personajelor este dorinta de inavutire, dorinta ce atinge apogeul ajungand sa dezumanizeze si sa mutileze suflete.

Fragment din lucrare:

Era o dimineata rece si cetoasa, cu foarte multa umezeala. Vazusem picurii de apa stransi pe partea din afara a ferestruicii mele, de parca vreun spiridus ar fi plans toata noapte si ar fi folosit geamul meu in chip de batista. Acum vedeam umezeala atarnand pe gardurile vii desfrunzite si pe iarba rara, ca un soi de panza de paiajen mai groasa, agatata de la o crenguta la alta si de la un fir de iarba la altul. Pe fiecare grilaj si pe fiecare poarta, umezeala se intinsese ca un clei, iar ceturile mlastinii erau atat de dese, incat n-am putut zari tablita din varful stalpului care ii indruma pe oameni catre satul nostru, o cale pe care ei n-o urmau niciodata, caci nu trecea nimeni pe la noi, pana cand n-am ajuns chiar langa el. Atunci, uitandu-ma in sus la el, vazand cum se scurgea apa siroaie pe tablie, constiinta mea incarcata l-a vazut ca pe o fantoma ce imi arata drumul catre pontoane.

Ceata era si mai deasa cand am luat-o catre mlastini, astfel incat in loc sa alerg eu spre lucruri mi se parea ca lucrurile alearga spre mine. O senzatie foarte neplacuta pentru un cuget vinovat. Zagazurile, santurile si malurile lor inaltate tasneau deodata inaintea mea din ceata, de parca strigau, cat se poate de limpede: "Un baiat cu placinta cu carne de porc a altcuiva! Opriti-l!" Cireada de vite mi-a rasarit in cale faa veste, holband ochii la mine si scotand aburi pe nari: "Hei, hot mic!" Un bou negru cu guler alb la gat, care in mintea mea agitata parea sa aiba aer preotesc, ma tinuti cu atata incapatanare din priviri si, cand il ocolii, isi rasuci intr-un mod atat e acuzator capul lui tamp dupa mine, incat i-am bolborosit: "N-am avut ce face, domnule! Nu pentru mine l-am luat!" La acestea, el isi puse capul in pamant, sufla un norisor de aburi pe nas si disparu, zvacnind scurt pe picioarele de dinapoi si fluturandu-si coada.