Limba materna

Pavlos se reintoarce la Atena fara vreun motiv anume si fara a-si rezerva biletul inapoi spre Paris, orasul in care traieste si in care lucreaza de mai mult de 20 de ani. Astfel, isi redescopera originile, regaseste locul si cultura din care se trage, incercand sa elucideze un mister de care depind, se pare, toate incertitudinile sale: care este sensul faimoasei litere epsilon, inscriptionate candva la intrarea in Templul lui Apollo de la Delfi? Nu va neglija nici o pista, in incercarea lui de a solutiona enigma: strabate toata partea estica a Greciei, intra in vorba deopotriva cu arheologi si taximetristi, discuta cu fabulatoriul sau tata, incearca sa inteleaga tacerea mamei sale absente. Nu este aceeasi tacere pe care i-o evoca litera E? Pavlos cauta febril, dar - pe de alta parte - nu se grabeste de fapt sa descopere raspunsul. Traieste odata cu enigma, traieste prin ea, pentru ca, la urma urmei, rostul scriiturii nu este acela de a risipi, ci de a multiplica misterele, nu-i asa? Propria lui limba materna, ta ellenika, incepe cu litera E.

Limba materna nu este neaparat un roman de actiune, ci unul de reflectie, o poveste a carei miza este regasirea de sine, ca o calatorie miraculoasa inapoi in timp, inspre o Antichitate din care ne-am hranit si din care continuam sa traim.

Limba materna este opera unui om aflat la varsta maturitatii, care-si pune aceleasi intrebari vechi de cand lumea: Cine sunt? Care este locul meu in lume? Probleme tipic adolescentine altfel, asupra carora revii insa pentru ca