facebook portokal

Contact: 0730 650 316

Program L - V: 08:00 - 18:00

comenzi@portokal.ro; online@portokal.ro

  • La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti - Adriana Georgescu

La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti - Adriana Georgescu

39,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Isbn: 978-973-50-6341-2
Editura: Nemira
Numar pagini: 292
Data aparitiei: 2019
Limba: Romana
Traducator: Micaela Ghitescu
Format carte: 130 x 200
Tip coperta: Brosata

Fii primul care evalueaza acest produs.

Deschizi coletul inainte de plataReturnare produs in 30 de zileTransport gratuitTransport gratuit

  • Descriere
  • Pareri

Detalii

Cartea La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti scrisa de Adriana Georgescu a aparut la edituraNemira in anul2019 si face parte din categoriaMemorii si eseistica.

Volumul de fata preia textul primei editii in limba romana a cartii Adrianei Georgescu, aparuta la Editura Humanitas in 1992, si cuvantul inainte semnat de Monica Lovinescu. Grafia si punctuatia au fost aduse la zi, iar scaparile si erorile tipografice au fost indreptate tacit. S-a adaugat, la finalul volumului, un scurt cuvant de multumire al autoarei, scris direct in limba romana pentru editia a doua a cartii, aparuta la Editura Fundatiei Culturale Memoria 1999, precum si un dosar iconografic.

Pentru multi romani, anul 1945 a insemnat sfarsitul. Sfarsitul sperantelor, uneori chiar al vietii. La douazeci si patru de ani, Adriana Georgescu absolvise Dreptul, era redactor la ziarul Viitorul si devenise sefa de cabinet a generalului Radescu, primul ministru. Dupa ce rusii, prin persoana lui Visinski, impun la 6 martie 1945 un guvern prosovietic, incepe cosmarul. Arestarea, anchete conduse de sinistrul Nicolski, batai, puscaria Vacaresti, o inscenare de proces, iarasi inchisoarea, gratierea si o noua arestare. Apoi, evadand, Adriana Georgescu izbuteste sa ia calea exilului.

Fragment din lucrare:

"In iulie 1943, un mic incident, aparent fara importanta, mi-a decis totusi intreaga viata.

Aveam douazeci si trei de ani si pana atunci viata mea isi urmase cuminte cursul, in chiar directia pe care voiam sa i-o dau, pe care credeam ca i-o voi putea da.

Voiam sa ma fac avocata, si tocmai imi dadusem licenta.

Voiam sa fac sport, si participasem deja la mai multe campionate nationale de voleibal si de ping-pong. 

Voiam sa fiu ziarista, si, de un an, eram critic cinematografic la ziarul Universul literar .

Mai eram si infirmiera la un spital militar.

Prin urmare, in iulie 1943, chiar in ziua examenului de licenta, a inceput totul. Trebuie sa fi fost intr-o vineri ..

Tocmai aflu rezultatul examenului. Colegi vor sa sarbatoreasca evenimentul invitandu-ma sa luam masa de seara in oras. Refuz, sunt de garda la spital. Ma despart de grup si cobor scarile. Ma ajunge din urma un coleg:

- Adriana, da-mi, te rog, permisul tau.

I-l intind. Permisul se afla foarte rar asupra mea. Colegii de facultate sunt mult mai pasionati de cinema decat mine. Eu nu ma duc decat o data pe saptamana, ca sa-mi pot scrie cronica. Atunci cand lucrezi intr-un spital, vezi prea multi morti, prea mulj raniti. lar filmele care ruleaza la Bucuresti sunt aproape in exclusivitate nemtesti...

Serviciu de noapte la spital. De garda in salonul muribunzilor. In toate paturile, aceiasi ochi inchisi, aceleasi respiratii gafaitoare, aceleasi buze crapate care nu se intredeschid decat ca sa ceara apa, iarasi apa.

La ora unu alta infirmiera vine sa ma inlocuiasca. Trebuie sa ma duc la sala de operatii.

Trei operatii. Uruitul surd al avioanelor parcurgand cerul deasupra acestui spital inecat in mirosul de cloroforrm tacanitul metalic al instrumentelor stralucitoare pe care asistentii i le trec chirurgului-sef, zgomotul rezinut, gafaitor, al  respiratilor domina noaptea, care trece anevoie. 

La sase dimineata, il insotim pe chirurgul-sef pana la masina care il asteapta in fara intrarii. Aerul racoros al diminetii palide imi arde ochii.

In camera de garda, un medic ma ajuta sa-mi scot halatul, cand isi face aparitia Gheorghe, un coleg de redactie:

-Trebuie sa-ti vorbesc imediat.

La ora asta? Ce s-o fi intamplat pentru ca Gheorghe sa vina la spital la o asemenea ora?

-Poti vorbi in fata doctorului, e un prieten din copilarie

-la-ti poseta si vino imediat. Trebuie sa-ti vorbesc personal. E secret.

Imi iau geanta si il urmez. Inainte de a iesi ii spun doctorului:

- Ma intorc imediat.

- Ba nu, n-ai sa te mai intorci, imi spune Ghorghe, odata usa inchisa. Esti cautata. Siguranta. Nu te mai mira atat. Cei de la cenzura te-au avertizat de mai multe ori. Trebuia sa stai potolita. Ce nevoie aveai sa critici atat de mult filmele nemtesti? Cenzura n-a lasat sa treaca din ultimul tau articol decat sapte randuri. Pricepi, sapte randuri!"

Scrie propria ta recenzie

 1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Calitate
Pret
Valoare
Incarcare...
Va rugam sa asteptati...