Jurnalul unei scriitoare - Virginia Woolf - Editura Herald

Cartea este un ghid inestimabil care ne introduce in universul mental si spiritual al Virginiei Woolf, realizat de sotul ei, Leonard Woolf, care semneaza si prefata. Aceasta lucrare reprezinta o selectie atenta din jurnalele pe care Virginia le-a pastrat timp de 27 de ani, cuprinzand pasaje semnificative despre activitatile si gandurile autoarei, interactiunile sale cu diverse personalitati literare contemporane si, mai ales, impresii legate de propria sa opera literara. Leonard a ales fragmente care dezvaluie culisele creatiei ei, gandurile care o insoteau in timp ce scria, si luptele continue pe care le purta cu critica literara. De asemenea, aceasta carte contine fragmente remarcabile in care Virginia isi exprima opiniile personale despre cartile pe care le citea. Este o analiza comprehensiva a terenului fertil din care s-a nascut opera nemuritoare a acestei scriitoare, care ramane relevanta si astazi.

"In starea de apatie care urmeaza oricarui articol lung – iar Defoe este al doilea autor citit in acest sens in luna aceasta – am recurs la jurnalul meu si l-am citit asemenea propriilor scrieri: cu o anumita intensitate vinovata. Recunosc ca m-a impresionat stilul sau robust si neingrijit, adesea atat de lipsit de gramatica si parca strigand dupa corectare. Incerc sa ii spun eu insumi, care voi citi aceste randuri de acum inainte, ca stiu sa scriu mult mai bine si sa nu ma incurc aici; imi interzic sa permit vreunui ochi critic sa le vada. Si acum as adauga un mic compliment al meu, si anume ca are o nonsalanta aparte, dar si vigoare si uneori loveste surprinzator de precis." - Virginia Woolf

"Cel mai dificil lucru cand scrii este dependenta excesiva de laude. Sunt aproape sigura ca nu voi primi niciun fel de elogiu pentru aceasta nuvela si asta ma va supara putin. Fara laude, imi este greu sa incep sa scriu dimineata, dar descurajarea nu dureaza decat 30 de minute si, odata ce incep, uit de toate. Serios vorbind, ar trebui sa incercam sa ignoram toate fluctuatiile de lauda si critici. Un compliment aici, liniste dincolo. Murry si Eliot au fost comandati, eu nu. Elementul central ramane stabil, si anume ca imi gasesc propria placere in arta." - Virginia Woolf

Fragment din carte:

Vineri, 8 august

In lipsa unui interes pentru oameni, ceea ce ne face sa fim senini si multumiti, ne putem multumi si cu Byron. Dupa ce am aratat ca sunt dispusa, dupa un secol, sa ma indragostesc de el, presupun ca parerea mea despre Don Juan ar putea fi partinitoare. Probabil ca este poemul cu aceasta lungime care se citeste cel mai usor dintre toate cele scrise vreodata; este o calitate pe care o datoreaza partial naturii flexibile, galopante la intamplare a metodei lui. Metoda in sine este o descoperire. Este ceea ce altii au cautat zadarnic - o forma elastica in care sa incapa tot ceea ce ai dori sa pui. Astfel, a putut sa-si exprime starile sufletesti asa cum le traia; a putut sa scrie orice ii trecea prin minte. Nu si-a propus sa fie poetic si si-a salvat astfel geniul rau de romantismul fals si de imaginatie. Cand este serios, este sincer si poate aborda orice subiect doreste. Scrie 16 canturi fara sa cravaseze niciodata calul.