Hotul de carti - Markus Zusak - Editura Rao

Acum, intr-o ecranizare impresionanta de la Twentieth Century Fox

1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru – iar haosul care se apropie o va ocupa si mai mult.

Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt condusi de mama lor spre o noua viata, in grija unei familii sociale din apropierea Munchenului. Tatal lui Liesel a disparut, inghitit de un singur cuvant – Kommunist – iar in ochii mamei sale se citeste teama ca acelasi destin ii asteapta si pe ei. Pe drumul spre necunoscut, Moartea isi face simtita prezenta, luand cu sine baietelul si observand-o pe Liesel. Este prima dintre numeroasele lor intalniri.

Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba cand gaseste un obiect partial ascuns in zapada: Manualul Groparului. Lasat acolo din greseala, aceasta este prima carte furata. Asa incepe o calatorie fascinanta prin lumea cuvintelor, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, acordeonistul care ii insufla iubirea pentru carti. Nu peste mult timp, va incepe sa le fure – din gramezile de carti arse de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, de oriunde le poate gasi.

Hotul de carti este o marturie despre puterea cuvintelor de a construi lumi si despre curajul de a rezista atunci cand totul pare pierdut. Cu o scriitura magistrala si intensa, Marcus Zusak ne ofera una dintre cele mai memorabile povesti ale generatiei noastre.

„Te pune pe ganduri, este o proza triumfatoare si tragica deopotriva. Iti taie rasuflarea.” – The Guardian

„Superba si deosebit de ambitioasa. O carte care iti poate schimba viata – autentica si plina de speranta.” – The New York Times

„O poveste care te marcheaza si te cucereste.” – The Miami Herald

Fragment din lucrare:

Hans Hubermann statea somnoros pe pat, in timp ce Liesel plangea pe manecile lui si respira adanc. In fiecare noapte,exact dupa ora doua, adormea din nou in mirosul lui: un amestec de tigari moarte, decenii de vopsea si piele umana. La rasaritul soarelui, era la cativa metri de ea, garbovit, aproape injumatatit, pe scaun. Nu folosea niciodata celalalt pat. Lisel coboara si ii saruta prudent obrazul, iar el se trezea si zambea.