Furiile inimii - John Boyne - Editura Rao

Cartea Furiile inimii scrisa de John Boyne a aparut la editura Rao in anul 2019 si face parte din categoria Beletristica.

Cunoscut pentru bestsellerul Baiatul cu pijamale in dungi, John Boyne, scoate un nou volum, Furiile inimii fiind cel mai ambitios roman pe care l-a scris. A fost selectionat pentru finala premiilor Ferro-Grumley, 2018, pentru literatura LGBTQ.

1940. Istoria Irlandei, si pana in prezent, vazuta prin ochii unui om obisnuit.

Cyril Avery nu este un adevarat Avery, sau cel putin asta obisnuiesc sa-i spuna parintii sai adoptivi. Si nici nu va fi vreodata. Nascut inafara casatoriei de o tanara repudiata de comunitatea de tarani irlandezi din care facea parte si adoptat de un cuplu excentric din Dublin, prin mijlocirea unei calugarite, Cyril duce o existenta in deriva, a carui singura relatie semnificativa este prietenia sincera cu mult mai mondenul si iresponsabilul Julian. Traind la voia intamplarii si a coincidentelor, isi va petrece intreaga viata incercand sa se cunoasca pe sine si sa-si inteleaga originile, pentru a avea o identitate asumata, o casa, o tara si poate ceva mai mult. Furiile inimii este un roman ce te face sa razi si sa plangi in acelasi timp, amintindu-ne de capacitatea de revigorare a spiritului uman, evocand atmosfera dintr-o Irlanda recent devenita republica, in care Biserica legifereaza si controleaza comportamentele sociale si sexuale.

Fragment din carte:

Imi imaginez ca toata lumea de la masa presupunea ca eram virgin cand, de fapt, probabil facusem mai mult sex decat oricare dintre ei, chiar si decat Julian, desi in circumstante cu mult mai putin romantice. Dar ei experimentasera lucruri de care eu nu avusesem niciodata parte, placeri despre care eram sigur ca erau superioare incitarii efemere ale unui climax repede uitat.

De exemplu, nu stiam nimic despre preludiu sau seductie, despre cum ar fi sa intalnesc un strain intr-un bar si sa incep o conversatie, constient de posibilitatea ca ar putea sa conduca la ceva mai interesant. Adevarul era ca, daca nu mi-o trageam in zece minute de cand cunosteam un barbat, atunci, probabil, nu se intampla deloc. Raspunsul meu pavlovian fata de orgasm era sa imi trag pantalonii la loc si sa fug. Nu facusem niciodata sex ziua, in schimb era o activitate rusinoasa care avea loc in graba, pe ascuns si pe intuneric. Asociam contactul sexual cu aerul nocturn, cu mediul extern, cu camasa de pe mine si pantalonii cazuti in jurul gleznelor. Stiam senzatia scoartei de copac care mi se imprima pe palme cand ce futeam pe cineva intr-un parc si mirosul de rasina pe fata cand un strain se impingea in mine pe la spate. Sexul nu culmina cu suspine de placere, ci cu furisarea grabita a rozatoarelor din tufisuri si cu sunetul masinilor care se auzeau in departare, fara sa mai mentionez teama asociata ca, de pe aceleasi drumuri , ar fi putut veni urletul nemilos al sirenelor de politie, raspunzand la un telefon consternat al cuiva traumatizat, care isi plimba cainele. Nu aveam nici cea mai vaga idee cum era sa imi imbratisez iubitul sub cearsafuri in timp ce adormeam, adormita. Nu ma trezisem niciodata cu o alta persoana si nici nu imi putusem satisface dorinta matinala si tenace cu un partener lipsit de prejudecati. Puteam sa numar mai multi parteneri sexuali in istoria mea decat orice alt necunoscut, dar diferenta dintre iubire si sex putea fi rezumata pentru mine in opt cuvinte: il iubeam pe Julian, dar faceam sex cu straini.