Frumusetea - Anselm Grun - Editura Paralela 45

Cartea Frumusetea scrisa de Anselm Grun a aparut la editura Paralela 45 si face parte din categoria Spiritualitate.

Lucrarea de fata le ofera cititorilor un exemplu ce-i va calauzi spre descoperirea frumosului de pretutindeni. Asa cum sustine autorul, frumosul ii pune in legatura pe oameni cu puterile de vindecare si cu frumusetea din sufletul lui. Anselm Grun, unul dintre cei mai apreciati autori de literatura spirituala, realizeaza o analiza generala a ceea ce reprezinta frumosul si cum este el reprezentat de catre prozatori, filozofi sau muzicieni.

Fragment din lucrare:

In Istoria frumusetii, Umberto Eco a descris diferitele reprezentari artistice ale viziunilor asupra frumusetii. Arta greaca a cautat "o frumusete ideala prin sinteza corpului viu, in care frumusetea psiho-fizica sa capete expresie ca armonie a sufletului si a trupului, adica sa devina o frumusete a formelor exterioare si a binelui sufletesc." Pentru greci, frumusetea era strict legata de iubire. La cununie, muzele cantau, ne povesteste Hesiod astfel: "Cine-i frumos e iubit,/ iar cine nu - nu."

Pentru filosofii greci, frumusetea insemna armonie si proportii corecte, acestea din urma fiind surprinse in reprezentarile corpului uman, dar si in arhitectura. Renasterea, care a revitalizat idealul de frumusete al grecilor, a incurajat discutiile despre proportiile dumnezeiesti, care puteau fi vazute in taietura de aur.

Evul Mediu a redescoperit culorile ca expresie a frumusetii, crede Umberto Eco. Pentru Toma d'Aquino, claritas, stralucirea lucruriloe, este legata in mod esential de frumusete. Aceasta stralucire era data in culori. In Evul Mediu, artistii s-au jucat cu culorile primare, obtinand, din interactiunea lor, o lumina originala. In aceasta lumina, au vazut ceva din Dumnezeu, care este lumina prin excelenta. Isus insusi a fost considerat Lumina a Lumii, asa cum ni se spune in Biblie in diferite locuri. Prin El, a coborat in lumea o noua stralucire. Pentru Bonaventura, lumina este principiul oricarei frumuseti. Ea este placuta si bucura, ne permite sa percepem lumea ca pe ceva frumos si imbucurator.

Evul Mediu nu a lucrat, insa, doar cu reprezentari ale oamenilor sfinti, ci si cu cele ale raului. Pe capitelurile stalpiclor catedralelor au fost reprezentati diversi monstri. Misticii si teologii medivali credeau ca, si monstrii contribuie la frumusetea intreglui. Prin urmare, au fost reprezentate si hidosul, si raul, tocmai pentru a face frumusetea sa straluceasca mai puternic.