Freud Museum - Ioana Scorus - Editura Polirom

Cartea Freud Museum scrisa de Ioana Scorus a aparut la editura Polirom in anul 2019 si face parte din categoria Beletristica.

Aflat in pragul virstei a treia sau chiar in mijlocul ei, fiecare narator din volumul de povestiri al Ioanei Scorus face o confesiune, fie autoironic, fie cinic, deseori inflacarat, dar mereu insotit de o mult mai tinara femeie, caci nedreptatea imbatrinirii poate fi amagita doar alaturi de o partenera in floarea virstei. Uneori, totul se face tandari, precum cupa de clestar a unui imparat al Japoniei, pastrata intr-un muzeu londonez si furata pentru a-i oferi iubitei un ceai verde japonez. Alteori, viata continua chiar si in urma unei tragedii: din disperarea mortii sotiei insarcinate se naste o carte semnata de autor cu un pseudonim feminin. Dar ce te faci cind pseudonimul prinde viata si afli ca femeia respectiva chiar exista? Si ce te faci cind stii totul despre Pound, cind regizezi un mare spectacol pentru a-ti impresiona iubita, ea insasi scriitoare, dar nu ai reusit sa-i intelegi cartea? Povestire cu povestire, Freud Museum exploreaza relatia de unu la unu, singura capabila sa revitalizeze interesul pentru viata.

Fragment din lucrare: "Camera incuiata. Nu sexul ne-a adus laolalta, ci jenantul fapt ca eram niste sentimentali, printre ultimii rataciti in postumanism. Sexul a venit mai tarziu, ca cireasa pe tort. Probabil ca, o vreme, a functionat foarte bine tocmai pentru ca niciunul nu mai dadeam doi bani pe el. In ceea ce ma priveste, mi se parea firesc. In ceea ce-o privea, mi s-a parut bizar. La varsta ei, normal era sa te intereseze propria-ti viata sexuala. Nu era cazul. Pe vremea aia preferam sa ma plimb prin Holland Park. Nu sunt un snob, nu lumea buna de pe-acolo ma atragea, nici cladirile dichisite ale ambasadelor, nici damele in rochii elegante iesite la plimbare pentru a fi admirate fluturand din evantaie, ci faptul ca existau cateva locuri unde aveam sansa sa nu intalnesc tipenie de om - doar pauni, veverite, cascade artificiale care se varsau in lacuri miniaturale turcoaz cu pesti portocalii si o delicioasa cafea la Montparnasse Café, pe Thackeray Street, in Kensington, o bucatica de Paris unde-mi placea sa stau singur intre zidurile galbene, cocotat pe cana- peaua inalta, tapitata cu genul acela de stofa in care unei pisici ii face placere sa-si infiga ghearele, sa beau cafea, sa mananc pain au chocolat si sa citesc cateva pagini dintr-o carte luata cu ochii-nchisi din biblioteca liliputana a cafenelei. Cred ca era singurul loc unde se putea asculta, in miezul zilei, muzica clasica. "