Eternitatea clipei

La inceputul secolului XX, China traditionala a intrat in colaps economic. Saracia i-a determinat pe oameni sa emigreze spre ceea ce ei considerau a fi pamantul fagaduintei care, pe vremea aceea, era Cuba. Sute de mii de Chinezi au plecat din tara lor. Majoritatea au murit pe drum, restul au devenit sclavi (chinezii au fost in istorie a doua mare categorie de sclavi dupa negri). Cativa au reusit sa-si refaca viata in tara in care curgea lapte si miere...

Zoe Valdes face neindoielnic parte din rasa scriitorilor magicieni. Saga lui Mo Ying, un tanar chinez ajuns in Cuba sub numele de Maximiliano Megia, pe urmele tatalui sau, marele cantaret Li Ying - devenit amnezic si apoi prim solist al unui teatru din Havana - pare scrisa sub influenta directa a Isabelei Allende si a lui Alejo Carpentier. Eternitatea clipei isi captiveaza cititorul, oferindu-i totodata un fel de terapie prin seninatate. Centenar, Maximiliano Megia, refugiat intr-o tacere de sase decenii, alege intr-un final sa vorbeasca pentru a-si povesti aventurile nepoatei sale, Lola, singurul urmas capabil sa-i inteleaga intelepciunea si s-o perpetueze. O carte pe care, atunci cand se termina, o lasi din mana cu durerea ca povestea este mai frumoasa decat realitatea...