Elizabeth Gaskell - Irina Raluca Ciobanu - Editura Sedcom Libris

PREFATA

Dubla premisa a studiului Irinei Ciobanu este neostentativ anuntata/ enuntata in capitolul introductiv: victorianismul ca epoca distincta a romancierelor (Showalter) si romanul victorian ca forma perfecta, in care femeile si-au vazut deschise posibilitatile de expresie. Evident, clarificarea conceptului de voce si legarea acestui concept de complexitatea contractelor narative pe care le afecteaza si din care isi extrage substanta reprezinta o a doua etapa a efortului introductiv si avem aici deja demonstratia calitatilor de analist si atent interpret al nuantelor in ,vocea'" Irinei Ciobanu. Intre altele, autoarea britanica - asemenea, probabil, celorlalte scriitoare ale perioadei, adica, in primul rand, surorile Brontë si George Eliot - a trebuit sa-si dezvolte o voce dubla pentru a putea sa rezoneze in paralel cu discursul patriarhal dominant (chiar atunci cand Dickens ii rezerva rolul secundar de ,slujitoare" a sultanului, fie chiar si prin talentul ei de povestitoare). Ceea ce inseamna ca deplasarea dinspre marginea catre centrul canonului presupune un efort complex, de dedublare la propriu chiar (vezi, inca o data, si cazul lui Mary Anne Evans, devenita George Eliot) si care se refera atat la vocea privata, particulara, cat si la cea publica, auctoriala.

In acest context, vocea in cautarea careia se afla Elizabeth Gaskell este nu numai un "element structural in constructia romanelor" ei, ci si un mediator intre institutia autorului, autorlacul si publicul cititor. Insasi alegerea lui Elizabeth Gaskell pentru ilustrarea acestor cautari a trebuit sa tina seama de pozitia ei speciala intre celelalte autoare (si autori) britanice/-i, ea ocupand un loc excentric in comparatie, de pilda, cu romantismul accentuat al lui Emily Brontë si psihologismul lui (sic!) George Eliot, prin aceea ca a preferat sa se ocupe de relatia dintre muncitori si patroni, sau conditia ,,femeii cazute", sau emergenta criticii sociale asupra careia atrageau deja atentia Marx si Engels (cu care a si fost pusa in relatie, de altfel).

Irina Raluca CIOBANU (n. 1977). Profesor de limba engleza, cu peste douazeci de ani de experienta didactica materializata in lucrul cu diverse grupe de varsta, absolventa a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, cu studii doctorale finalizate in anul 2014, la aceeasi Universitate, sub indrumarea Profesorului univ. dr. Stefan Avadanei. De-a lungul carierei, a impletit pasiunea pentru sfera didactica cu preocuparea pentru literatura si cercetare, articolele si studiile publicate evidentiind deschiderea spre ambele domenii. 
Lucrarea de fata ilustreaza interesul autoarei pentru reprezentarea vocii feminine in literatura victoriana, in raport cu discursul patriarhal dominant. Nu intamplator, autoarea a ales-o pe Elizabeth Gaskell, sau „Draga mea Seherezada” cum a numit-o Charles Dickens, nimeni alta decat autoarea povestii fara sfarsit, ce submineaza si intareste, deopotriva, discursul patriarhal. Astfel, pentru Seherezada victoriana, a povesti este sinonim cu a spune atat povestea devenirii sale ca autoare, dar si a repovesti sau a rescrie povestea femeii victoriene prin intermediul personajelor sale feminine.