facebook portokal

Contact: 0730 650 316

Program L - V: 08:00 - 18:00

comenzi@portokal.ro; online@portokal.ro

  • Desculta in Amazon - Luminita Cuna - Editura Paralela 45

Desculta in Amazon - Luminita Cuna - Editura Paralela 45

Autori: Luminita Cuna
35,00 Lei

Disponibilitate: In stoc

Isbn: 978-973-47-2823-7
Editura: Paralela 45
Numar pagini: 318
Data aparitiei: 2018
Limba: Romana
Format carte: 205x145
Tip coperta: Brosata

Fii primul care evalueaza acest produs.

Deschizi coletul inainte de plataReturnare produs in 30 de zileTransport gratuitTransport gratuit

  • Descriere
  • Pareri

Detalii

Cartea Desculta in Amazon scrisa de Luminita Cuna a aparut la edituraParalela 45 in anul2018 si face parte din categoriaBeletristica.

Ramurile junglei ma loveau peste brate, peste fata, iar talpile goale imi alunecau pe frunzele umede care acopereau pamantul reavan. In urechi auzeam doar gafaiala plamanilor pe care ii foloseam la capacitate maxima. Transpiratia imi curgea siroaie pe fara, pe spate, pe maini, gadilandu-ma halucinant. Nu puteam sa ma opresc. Cei doi huaorani alergau prin padure ca doua naluci, iar eu fugeam cu indarjire in urma lor. Daca ma opream, ma pierdeam. Am detectat o zarva distanta si, curand, am iesit din desisul junglei. Toti satenii stateau pe malul unui rau. Penti era scufundat in apa, langa un animal mare, gri. In mana tinea sulita de trei metri cu care omorase tapirul. Sase luni mai tarziu, in aeroportul international JFK din New York l-am vazut de departe, mic de statura si cu mers semet, cu pielea de culoarea scortisoarei, cu parul lung care ii trecea de umeri. Parea nelalocul lui in pantalonii putin cam lungi ce ii acopereau adidasii prea mari. Penti! l-am strigat. Ai ajuns! Unde iti este bagajul? Aici, a raspuns aratand spre ghiozdanul din spate, care parea aproape gol. -Atata doar: Pentru trei saptamani? A inceput sa rada. Huaoranii nu aveau multe posesiuni materiale si oricum, lucrurile din satul amazonian nu i-ar fi fost de folos la oras. Penti era unul din conducatorii tribului, il ajutasem sa vina la New York ca sa participe la o conferinta de doua saptamani, Forumul Permanent pentru Chestiuni Indigene, la Organizatia Natiunilor Unite. M-am uitat lung la el. Cu cateva luni in urma vana tapiri in jungla cu sulite de lemn si sarbacane. Acum, pasea in orasul acesta imens, iar eu urma sa ii fiu ghid. Il ajutasem sa vina deoarece de cativa ani se lupta sa isi apere teritoriul- padurea amazoniana de care ma atasasem teribil - de companii petroliere, de taietori de lemne ilegali si alti invadatori. Totul incepuse cu cativa ani inainte, odata cu primele mele incursiuni in America de Sud. M-a manat curiozitatea, dorinta de cunoastere un imbold de a explora locuri necunoscute. Calatoriile incepeau cu mult inainte de a le face. Incepeau la serviciu, atunci cand visam cu ochii deschisi, in fata calculatorului sau in sedinte plictisitoare, la o destinatie neobisnuita, cand ravneam sa ies din rutina zilnica nepotrivita cu felul meu de a fi. Odata destinatia stabilita, viata parca prindea culoare, iar zilele mi le dedicam unor intense planificari: cautam bilete online, citeam ghiduri pe internet sau prin librarii si discutam cu entuziasm despre detaliile excursiei cu tovarasa mea de calatorie. Timpul alocat calatoriilor mi se parea intotdeauna prea scurt, atata cat imi aproba seful si cat ma incumetam si eu sa cer. Invidiam calatorii intalniti pe drum care aveau timp sa bata luni de zile America de Sud in lung si-n lat, sau care erau intr-un tur in jurul lumii. Acestia aveau povesti uimitoare. De exemplu, slujba unui australian era sa plimbe jaguari in Bolivia, intr-un centru de reabilitare a animalelor salbatice. Cu timpul, mi-am umplut si eu sacul cu povesti mai mult culese de prin Amazon. Uneori ma gandeam ca mi-ar fi placut sa alerg si eu ca tot backpackerul in jurul lumii, sa strabat 100 de tari in 12 luni, sa parcurg deserturi si munti in trenuri si autocare, sa vad temple inghitite de jungla, sa mananc ciudatenii in Asia si sa dardai de frig pe langa ghetarii din Tara de Foc. In retrospectiva insa, imi pare bine ca am batut junglele dese si umede ale Amazonului. Am cutreierat paduri impenetrabile, am locuit in sate indigene. Oamenii si locurile pe care le-am cunoscut au adaugat fiecare cate ceva in sufletul meu, m-au modelat, m-au instruit. A trebuit mai intai sa invat sa privesc alte culturi fara prejudecatile societatii din care provin, sa incerc sa nu vad obiceiurile gazdelor prin prisma culturii mele, oricat de ciudate mi s-ar fi parut, ca sa nu raman oarba in fata unor lucruri incantatoare. Si asa, in fata ochilor mi s-a dezvaluit o lume magica. Cu cat petreceam mai mult timp in jungla, cu atat mai mult ma atrageau misterele ei. Acolo, in comunitati rupte de lume - dupa ce am trecut de frustrarile pricinuite de ciocnirea a doua civilizati, a doua universuri, a doua logici si stiluri de viata diferite -, am inceput sa vad ca ziua nu se masoara liniar, minute si secunde, ci timpul poate fi fluid, relativ, imprecis. Asta dedea o cursivitate placuta vietii mele din jungla, intr-un fel in care nu intalneam la oras. Viata, asa cum am trait-o in satele indigene, se depana domol - cu randuielile ei, contrastand cu alergatul, cronometrajul, masuratul urban. Am impartit putina mancare din blid cu cei din jur, in pofida foamei care ma rodea: in acele comunitati generozitatea iti asigura supravietuirea. Am inceput sa ma bucur de momentele de nefacut nimic fara a ma simti vinovata ca nu sunt productiva. Lipsa unui to do list imi dadea un placut sentiment de libertate: nu mai aveam constrangerile de la oras, nu mai eram angrenata in cliseica si trista cursa contra-cronometru. Am fost pusa in situatii limita care, desi mi-au dat de furca, m-au facut sa simt ca traiesc. Indigenii mi-au aratat ca viata este simpla si mi-am dat seama ca noi in lumea noastra "civilizata", o complicam inutil. Indigenii cu care am convietuit mi-au dat prilejul sa privesc lumea mea prin perspectiva lor. Datorita lor am redescoperit valoarea unei comunitati stranse in care unul dintre principile de baza este cel al reciprocitatii: ca sa primesti, trebuie mai intai sa dai. Avand asupra mea lucruri atata doar cat sa umplu un rucsac, m-am eliberat de toate grijile materiale si mi-a fost mai usor sa ma uit inauntrul meu, sa ma vad pe mine insami, sa ma bucur de stari, sentimente si nu de obiecte.  Acolo am putut sa traiesc in prezent, in moment. Nu mai facusem asa ceva din copilarie. Acolo mi-am recapatat acea seninatate interioara pe care o aveam doar atunci cand nu mai ingrijoram de viitor. Am cunoscut civilizatii complexe, cu traditii bogate, pe care noi le numim primitive: dar de la care am avut multe de invatat. Am descoperit jungla Amazonului cu toate frumusetile si pericolele si, cu generozitatea si cruzimea ei. Acolo am gustat o libertate aparte, o eliberare organica, fundamentala, cum numai in inima padurii se poate simti. Acolo s-a nascut aceasta carte, din dorinta mea de a impartasi povesti din universul amazonian, asa cum mi s-a aratat el mie, dar si din cerinta indigenilor care m-au gazduit in comunitatile lor si care mi-au spus:,,Luminita, cand te intorci acolo, in lumea ta, povesteste despre noi, caci lumea de afara trebuie sa stie despre existenta noastra. Spune-le cum traim, cu traditiile noastre, cu dansurile noastre, cu cantecele noastre, cu credintele noastre. Spune-le despre padurea noastra."

Scrie propria ta recenzie

 1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Calitate
Pret
Valoare
Incarcare...
Va rugam sa asteptati...