Recenzie: Sub Dom – de Stephen King

Carti

Sub Dom este unul dintre cele mai bune romane scrise de marele plăsmuitor de bestselleruri Stephen King.

Pornită de la o premisă care poate fi catalogată science fiction sau fantasy, povestea cărții nu are aproape deloc elemente supranaturale, fiind mai degrabă un roman sociologic sau psihologic, ce urmărește reacțiile umane în condiții de stres extrem.

Chiar și finalul semi-revelator are doza sa puternică de realism, reducând ființa umană la adevărata ei dimensiune, în imensitatea de necuprins a universului.

Orășelul Chester’s Mill din Maine, cu ai săi numai două mii de locuitori, este înconjurat brusc de o cupolă energetică invizibilă care îl separă de lumea înconjurătoare.

Aceasta continuă să se întindă și în subteran, părând indestructibilă și făcând inutile toate eforturile trupelor de intervenție trimise de guvern, din exterior, să elibereze cetățenii captivi.

Nimeni și nimic nu mai poate trece dincolo de bariera de energie, asta însemnând că toate resursele vor începe în curând să se epuizeze, de la alimentele care trebuie raționalizate, la medicamente, combustibil, apă sau aer.

Odată ce comunitatea prinsă în capcană realizează pericolul pe care-l presupune sechestrarea, că dincolo de accidentele de la apariția cupolei, când mașini sau avioane s-au izbit de zidul invizibil, urmează inevitabile lipsuri, dacă Domul va rămâne deasupra orașului, se stârnește tot mai multă panica, structura socială dezintegrându-se în indivizi care-și urmăresc numai interesele proprii.

În doar șapte zile se declanșează o apocalipsă în miniatură, oamenii scoțând la iveală tot ce au mai rău în ei și lăsându-se influențați de cei mai ticăloși, dar mai deciși, dintre ei.

Doar câteva persoane reușesc să-și păstreze umanitatea, bunul simț, generozitatea, altruismul, intrând însă astfel în confruntare directă cu manipulatorii care au preluat conducerea colectivă.

Eterna luptă dintre bine și rău este redusă mereu, până la urmă, la forma sa cea mai simplă:
oameni contra oameni.

Într-o parte sunt iubitorii de putere, pentru obținerea căreia ar face orice: James Rennie, zis Big Jim Rennie, al doilea ales al orașului, vânzător de mașini uzate, contrabandist și asasin cu sânge rece, fiul său scelerat, Junior Rennie, și mardeiașii pe care reușește să-i recruteze și să-i transforme în ajutoare de polițiști,… în cealaltă, apărători ai celor slabi și ai dreptății ca: Dale Barbara, poreclit Barbie, actual bucătar nomad, fost ofițer militar, veteran de război, Julia Schumway, editoarea ziarului local sau Joe McClatchey, un adolescent cu mintea brici.

Stephen King descrie lumea de sub Dom cu atât de mult talent, încât te simți prins în ea, alături de personaje pe care ajungi să le cunoști foarte bine, deși sunt atât de numeroase.
Tehnica sa narativă este perfectă și îi permite să nu își scape nicio clipă cititorul din mână.

Este interesant că, așa cum istorisește însuși autorul, King a început să lucreze la manuscrisul acestui roman încă de prin 1976, dar l-a abandonat din cauza problemelor tehnice pe care le ridica – mai ales consecințele ecologice și meteorologice ale instalării Domului.
Când l-a reluat, în 2007, a avut nevoie de un documentarist profesionist care să cerceteze în amănunt subiecte precum rachetele ghidate prin computer, configurațiile curenților atmosferici, rețetele de metamfetamină, generatoarele portabile sau genurile de radiații, până în 2009, când a fost lansat spre publicare.

O mulțime de evenimente dramatice sunt comprimate în doar șapte zile.
Încercări de elucidare ale misterelor cupolei, înfruntări politice sau violent-fizice, fanatism religios, revolte, vânători de oameni, povești de dragoste puse pe repede-înainte, din cauza ambientului viciat, relații familiale și de prietenie ajunse pe muchie… cartea are de toate.

Ecranizarea sa în serialul – cu trei sezoane – Under the Dome nu reușește să se apropie însă de original.

Varianta vizuală deviază în multe aspecte și, odată cu sezonul doi, te irită pentru că introduce noi și noi personaje, găsite izolate pe nu știu ce ostroave mlăștinoase care nu există în carte.

Recomand din tot sufletul romanul, cu mult mai puțină însuflețire serialul, poate doar primele lui episoade merită… cât de cât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *