Recenzie: Pe frontul de vest nimic nou – de Erich Maria Remarque

Pe frontul de vest nimic nou este unul dintre puținele romane celebre care prezintă experiența Primului Război Mondial din perspectiva germană, a inamicului veșnic diabolizat, a învinsului.

La fel ca protagonistul cărții sale, Paul Bäumer, scriitorul Erich Maria Remarque avea optsprezece ani când a plecat în război. Paul este Erich însuși (un alter ego cu un destin final diferit) și din această experiență s-a născut unul dintre marile romane ale secolului trecut, poate cea mai dramatică și emoționantă cronică adevărată, doar un pic mediată de ficțiune, a tragediei Primului Război Mondial, Marele Război dintre anii 1914-1918: un conflict teribil, un măcel uriaș, un masacru inutil, fără sens, care ar fi putut fi evitat și care a provocat milioane de morți, lăsând Europa în ruine.

În 1916, Paul părăsește ultimul an de liceu împreună cu o grupă de colegi, pornind toți cu îndrăzneală inconștientă spre front, înrolați în rândurile armatei prusace.
Idealismul lor adolescentin va intra brusc într-un proces de maturizare forțată, atunci când tinerii vor trăi direct realitatea războiului, în toată tragica sa hidoșenie fizică și morală.

Cuprins de entuziasmul de a deveni soldat, provocat și de profesori propagandiști iresponsabili, Paul Bäumer vrea să lupte alături de prietenii săi pe frontul Primului Război Mondial. Pentru generaţia lor, războiul e glorie, este şcoala vieţii unde băieţii devin bărbaţi, e eroism.
Odată cu începutul connfruntării şi cu intrarea în tranşeele morţii, iluziile tinerilor se destramă. Pe măsură ce coșmarul se prelungeşte, văzându-şi apropiaţii doborîţi de gloanţe unul câte unul, Paul încearcă să supravieţuiască îmboldit de un singur gând: trebuie să lupte împotriva unui principiu distructiv care conduce la moarte tineri de aceeaşi vârstă, îmbrăcaţi în uniformele unor armate potrivnice.

Caarazii lui reprezintă toți băieții oferiți de marile puteri pe altarul naționalismului exacerbat și al intereselor politico-economice.
Scriitorul surprinde răul în acțiune, dar și ceea ce rămâne din binele interior, din ultima suflare a rezistenței generozității care sălășluiește în inimile oamenilor.

Sunt reproduse toate ororile conflictului armat: frigul, noroiul și praful din tranșee, foamea și frica soldaților, zgomotul de bombe, grenade, mitraliere, atacurile la baionetă, cele cu gaze toxice, cuceririle și retragerile, victoriile și înfrângerile, rănile supurând, agoniile teribile, spitalele de campanie, membrele amputate, răniții tăiați, morții fără nume, teroarea și consternarea totală în fața dezastrului.

Însă alături de viziunea aproape insuportabilă a răului făcut omului de către om, Paul descoperă puterea camaraderiei, a afecțiunii, a sprijinului prietenilor și a sclipirilor de măreție din mintea umană.
Plăcerile primare de a mânca și a bea, odihna, ascunzătoarea liniștitoare, dorința senzuală, cântecele melancolice sunt amalgamate cu evenimentele tragice într-un amestec de realism total uman.

Apoi un rapid rămas-bun, cu temporara întoarcere acasă pentru a-și vizita părinții anxioși și locurile dragi ale unui tinereți pierdute pentru totdeauna.

Remarque a scris un roman pacifist care trece dincolo de răul imediat: conflagrația anihilează tot ce se construia pașnic, studiile și speranțele, sentimentele și dorințele, așteptările pentru viitor și structura socială, bulversând existența tuturor pentru totdeauna.

Autorul și-a dedicat toată producția literară exorcizării acelui „rău dinăuntru”, prin scris.
Pe frontul de vest nimic nou este o carte plină de durere, dar și de tandrețe, nostalgie și prietenie.

Erich Maria Remarque (Erich Paul Remark) s-a născut la 22 iunie 1898 în Germania, la Osnabrück.
În vremea studenţiei la Universitatea din Münster, Remarque se înrolează în armata germană. Luptă în Primul Război Mondial şi e rănit de cinci ori.
După război scrie la primul său roman şi în acelaşi timp încearcă să se întreţină fiind, pe rând, profesor, pietrar, jurnalist sportiv.
În 1929 publică în Germania, sub titlul Im Westen nichts Neues (Pe frontul de vest nimic nou), cartea ce va deveni, „fără îndoială, cea mai bună poveste despre Primul Război Mondial”.
În numai un an, romanul se vinde în peste un milion de exemplare, fiind tradus aproape imediat în douăsprezece limbi şi inspirând în 1930 un film de succes, câştigător a două Premii Oscar.
După nici trei ani, cartea şi filmul sunt interzise de regimul nazist, sub pretextul că ar aduce prejudicii naţiunii germane, iar Remarque părăseşte ţara, stabilindu-se iniţial în Elveţia, apoi în America.
Va mai scrie şi alte romane, toate inspirate de ororile războiului. Moare în 1970 la Locarno (Elveţia), vegheat de actriţa Paulette Goddard, soţia lui.

Cea mai recentă ecranizare a romanului (și ea câștigătoare de Oscar în acest an) este destul de fidelă originalului, chiar dacă sare anumite secvențe literare și le dezvoltă mai pe larg vizual pe altele.

Eu am fost surprins să constat cât de mult s-a inspirat Sven Hassel din acest titlu clasic, adaptându-i eroii (mutați în Al Doilea Război Mondial) la viziunea sa ceva mai simplistă, mai puțin analitică și mai concentrată pe acțiune. Dacă ați descoperit întâi cărțile lui, trebuie neapărat să citiți și originalul.