Recenzie: Fetele care ard – de C.J. Tudor

Carti

Fetele care ard este un roman scris de o fană declarată a lui Stephen King, ce, la fel ca volumele marelui maestru, reușește să-și mențină cititorii mult timp într-o plăcută nesiguranță în privința direcției spre care o ia povestea sa: mystery, thriller, policier, gotic, paranormal, magic-realism, fantasy sau horror.

În pofida numelui și a postului de vicar, în care a fost desemnată, Jack Brooks e femeie și protagonista cărții, perspectiva sa fiind cel mai des utilizată în nararea evenimentelor.

Mamă singură, fumătoare și șocant de acidă în replici, orășeanca nu trezește deloc încrederea locuitorilor micului sat din Sussex, unde tocmai a sosit pentru a-l înlocui pe vechiul vicar, care s-a sinucis în circumstanțe bizare.

În Chapel Croft, atmosfera pare desprinsă dintr-un alt secol, comunitatea rurală având nu doar obișnuitele preconcepții, superstiții iritante și suspiciuni tradiționale față de străinii descinși în mijlocul său, ci și, parcă, unele secrete periculoase de ascuns.

Însuși renumele satului se bazează pe un eveniment istoric sinistru. Opt săteni au fost arși pe rug în timpul masacrului protestanților dintre anii 1553-1558, în perioada domniei ferventei regine catolice Mary Tudor, poreclită Bloody Mary. Printre ei au fost și două copile.

Pentru comemorarea lor, a apărut obiceiul ca în fiecare an să fie puse pe foc niște păpuși confecționate din crenguțe.

Jack Brooks poate recunoaște cu ușurință persoanele ce tăinuiesc experiențe dureroase, pentru că ea însăși a lăsat în urmă, în Nottingham, orașul de unde a venit, un trecut tulbure peste care ar vrea să treacă.

Implicarea sa în țesătură psiho-socială a micii localități, în intenția de a ajuta oamenii, întâmpină însă o rezistență ostilă, alimentată de toate excentricitățile evidente ale femeii-vicar.

Florence (Flo), fiica de 15 ani a lui Jack, nu e deloc bucuroasă de mutare, dar este pasionată de fotografie, aproape la modul profesionist, fiind încântată să descopere decoruri lugubre pe care să le imortalizeze imagistic, într-o zonă nouă.

Îi ușurează explorarea un băiat băștinaș straniu, cu afecțiuni neurologice, Lucas Wrigley, care e gata să-i prezinte cele mai tulburătoare peisaje de prin jur, onorat de prietenia pe care adolescenta i-o acordă.

Cu toate că atât mama, cât și fiica, sunt la fel de sceptice și puțin impresionabile, la un moment dat încep să aibă viziuni dătătoare de fiori…

Le apar ca halucinații fetele care ard, asta însemnând în tradiția populară locală că lucruri teribile urmează să li se întâmple…

Se pare că fantomele trecutului au de răzbunat vechi nedreptăți și nu-și pot găsi odihna. Iar nou-venitele Jack și Flo… au nimerit exact în calea manifestărilor exacerbate ale acestora.

Cu cinci sute de ani în urmă, opt martiri, printre care cele două fete, au fost arși pe rug. Cu treizeci de ani în urmă, alte două adolescente au dispărut inexplicabil. Cu două luni în urmă, un vicar s-a sinucis în mod dubios. Care e următoarea bornă tragică a istoriei micii localități Chapel Croft?

Roman de atmosferă ce combină magistral de angoasant genurile literare, Fetele care ard te convinge irevocabil să-ți dorești să citești toate cărțile autoarei.

C.J. Tudor s-a născut în Salisbury și locuiește în Sussex, Marea Britanie, împreună cu partenerul și cu fiica sa.

Dragostea ei pentru literatură, în special pentru cea întunecată și macabră, a început din tinerețe. În vreme ce colegii săi o citeau pe Judy Blume, ea îi devora pe Stephen King și pe James Herbert.

De-a lungul anilor, a avut joburi extrem de variate. Printre altele a plimbat câini, a fost reporter, scenarist de radio, prezentator de televiziune, copywriter și, acum, autor de succes. Primul ei roman, Omul de cretă, este bestseller internațional, fiind tradus în zeci de limbi.

La Editura Nemira, în colecția Armada, a mai apărut încă o carte a sa, Dispariția lui Annie Thorne.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.