Recenzie: Arhiva Luminii de Furtună : Calea Regilor – Cuvinte despre Lumină – Aducătoarea Jurământului – de Brandon Sanderson

Brandon Sanderson este unul dintre cei mai apreciați și prolifici autori contemporani de epic fantasy. Romanele sale impresionează prin complexitatea universului fantastic construit, sistemele magice inovatoare și personajele cuceritoare.

Lumile create de el sunt proiectate minunat în fiecare amănunt, pline de imaginație, magie, dar și de o logică perfectă care le face credibile și ușor de înțeles, odată ce le-au fost schițate coordonatele. Atât de realiste și raționale, încât, dacă ar interveni o întrerupere bruscă a furnizării de elemente definitorii, simți că ai putea să le completezi tu, cititorul, prin progresie deductivă.

Dar Sanderson nu te lasă nicicând în lipsa de material informativ, descrierile sale panoramice (niciodată plictisitoare), personajele fascinante prin prisma cărora descoperi cum e clădit social și religios universul descris, toate elementele componente ce țin de worldbuilding creează fundalul în care își desfășoară scenografiile complexe, bătăliile epice, intrigile ramificate și loviturile de teatru năucitoare. Un scriitor-dirijor ce își alcătuiește după gustul său corul și aria interpretativă, astfel încât, la final, totul să sune magistral, unificator și complementar.

În monumentala serie Arhiva Luminii de Furtună, din care în limba română au fost traduse titlurile: Calea Regilor, Cuvinte despre Lumină și Aducătoarea Jurământului (toate în câte două volume groase), autorul conglomerează prezent si trecut într-o manieră integratoare și reciproc explicativă, ne ghidează pe nesimțite în familiarizarea cu un univers nou, prin firele întrepătrunse ale unor povești acaparatoare, prin amintirile, viziunile si aventurile tensionate ale galeriei bogate de protagoniști ai epopeei sale.

Roshar este o lume vastă, pietroasă, fărâmițată geologic, fojgăind de viață adaptată la clima sa dură, la furtunile grandioase ce au devenit în timp atât de utile, pentru că sunt principala sursă de energie a unor tehnologii magice dezvoltate tocmai datorită forței lor distructive, de multitudinea culturilor umanoide care trăiesc sub amenințarea acestora.

Dacă fauna a format, în general, carapace sau și-a solidificat în vreun fel exteriorul împotriva agresiunii vânturilor furtunoase, flora a perfecționat procedee retractile și se poate adăposti rapid în pământ sau în teci rezistente, la orice adiere mai puternică sau presiune din atmosferă, – oamenii au stabilizat un întreg sistem magic care se bazează pe puterea sălbatică a dezlănțuirilor naturale, prin înmagazinarea energetică a acesteia în pietre prețioase.

Un gen de manifestări aparte ale modului în care o asemenea climă a modelat un univers impregnat de magie sunt sprenii – elementali, mici spirite aproape lipsite de substanță ce apar ca reflex sau reacție la activități sau sentimente umane. Sprenii mișună pretutindeni, în cea mai mare parte a timpului ignorați de către oameni. Focspreni, când se aprind flăcările. Durerospreni, când creierul uman emană suferință. Vântsprenii ce se joacă în rafalele vântului. Putredospreni care semnalizează infecția, devenind astfel un indiciu pentru medici sau chirurgi asupra metodelor pe care ar trebui să le aleagă pentru a evita extinderea ei și despre care în Evul Mediu al Terrei nu se avea nici cea mai mică idee: spălatul pe mâini, dezinfectarea rănilor, folosirea doar a feșelor curate.

Conform legendelor, civilizațiile Roshar sunt opera Heralzilor, ce au lăsat oamenilor învățături înțelepte și pe Cavalerii Radianți care să lupte alături de ei și să-i apere de Pustiitori.
La un moment dat, Pactul Heralzilor a fost rupt din motive încă neclare, iar Cavalerii Radianți au dispărut, lăsându-și în urmă Cristalsăbiile și Cristalarmurile, obiecte ce au devenit cele mai prețuite și dorite artefacte din lume.
Dar oare dispariția cavalerilor înseamnă că de atunci omenirea a rămas neprotejată în fața unei eventuale întoarceri a Pustiirii, sau, pentru că de atâtea milenii ea nu a mai apărut, ultima lor victorie a fost și cea finală?

Calitățile deosebite ale Cristalarmurilor, o protecție cvasi-totală împotriva armelor obișnuite, și ale Cristalsăbiilor, care reușesc să taie cu ușurință orice fel de material sau materie solidă și să incapaciteze un adversar la simpla atingere, fac din proprietarii acestor artefacte, Cristalpurtătorii, mai totdeauna, mari nobili, eroi-războinici invidiați de toți și ținte supreme pentru adversarii care le vor super-armele ca trofee de luptă, fiind considerate în orice regat drept valori inestimabile.

 

Calea Regilor

 

Calea Regilor / The Way of Kings, primul volum din seria Arhiva Luminii de Furtună / The Stormlight Archive, introduce cititorii în universul vast și complex de pe Roshar.
Romanul urmărește în principal patru personaje: Kaladin, Dalinar, Shallan și Szeth.

Kaladin este un fiu de chirurg alethi care avea toate talentele pentru a-și întrece tatăl în meseria pe care acesta încearcă să îl facă să o îndrăgească, dar care alege calea armelor și, crede el, a gloriei. Cariera sa în armată este urmărită însă de moarte, ghinion și trădare, ce îl aduc în postura de sclav însemnat, dar nu-i pot afecta forța spiritului și calitățile de lider înnăscut – protector al celor nedreptățiți. Aduce mult cu alt protagonist al lui Sanderson, cu destin similar, Kelsier din Ultimul Imperiu.
Povestea sa este una de rezistență și de redescoperire a propriei valori și puteri.
Kaladin devine rapid un personaj central, fiind legat de Syl, un spren care îi oferă abilitatea de a manipula gravitația. Relația dintre Kaladin și Syl este nu doar una de parteneriat, ci și una care explorează conceptele de încredere și onoare.

Shallan Davar este o tânără nobilă ce dorește să-și salveze familia de la ruină. O roșcată palidă și pistruiată din Jah Keved, într-o parte de lume unde tenul arămiu e un atribut al frumuseții. O fată studioasă ce încearcă să devină discipol al celebrei erudite de viță regală, prințesa eretică și liber-cugetătoare Jasnah Kholin, înțeleaptă renumită și Radiantă Ascunsă.
Dar scopurile fetei, chiar motivate de criza familială pe care o traversează Casa ei, sunt dintre cele mai puțin onorabile. Lupta internă dintre felul ei natural de a fi, deschis, onest, chiar naiv, dublat de modul cum se dezvoltă apropierea față de maestra sa, și misiunea tâlhărească pe care o are de îndeplinit, dacă vrea să-și salveze familia, fac capitolele ce o urmăresc la fel de emoționante ca acelea vâjâind a mari confruntări războinice, în care e implicat Kaladin.
Shallan descoperă treptat propriile ei abilități magice și își dezvăluie trecutul tulburător. Povestea sa aduce în prim-plan teme de auto-descoperire și curaj, protagonista înfruntându-și temerile pentru a le transforma într-o forță de schimbare.

Dalinar Kholin este Înalt Prinț al Alethkarului, fratele Regelui asasinat Gavilar, pe care l-a ajutat să reunească regatele alethi, unchi și sfetnic al noului rege, tânărul Elhokar. E o legendă vie, un renumit campion al câmpurilor de luptă, unde și-a câștigat porecla de Ghimpele Negru, un nobil cu o viziune profundă despre onoare și responsabilitate.
Vremurile gloriei sale par să pălească însă tot mai mult și fiii lui, Adolin și Renarin, sunt foarte îngrijorați că intrigile din jurul Regelui și marilor nobili porniți la război vor slăbi influența Casei proprii. Pentru că acum Dalinar, nu mai pare ce a fost, are viziuni și pierderi de conștiință în timpul furtunilor, iar când își revine din ele, determinarea sa obișnuită e mult scăzută și idei tot mai stranii îl bântuie.
Prin Dalinar, Sanderson explorează teme de leadership, datorie și integritate, prezentând un personaj care se străduiește să rămână fidel principiilor sale într-o lume coruptă.

Szeth este asasinul în alb care a primit ordinul de a-l ucide pe regele Gavilar și a declanșat astfel îndelungul război de pe Câmpiile Sfărâmate dintre armatele alethi și parshi. Un criminal fără voie, un executant fără posibilitatea de alegere, o armă vie ce nu poate protesta decât prin lacrimi atunci când își îndeplinește însărcinarea. Szeth este obligat să se supună oricui deține Piatra Jurământului, ca într-o formă de înfiorătoare ispășire, o autoflagelare prin supunere permanentă, degradantă și colectoare de noi păcate, căreia nu i se întrezărește sfârșitul.

Apar și alte personaje episodice, din națiuni și zone diferite, perspectiva fiecăruia completând percepția complexului mozaic cultural tulburat de evenimente războinice și vechi profeții pe cale să se împlinească, ce e în acest moment al istoriei sale, Roshar.

Calea regilor se remarcă prin construirea meticuloasă a lumii și a culturilor sale diverse, precum și prin crearea unei narațiuni captivante ce împletește intrigile personale cu conflictele epice. Prima carte stabilește fundamentele pentru întreaga serie epopeică despre eroism și destin.

 

Cuvinte despre Lumină

(Câmpiile sfărâmate + Poarta Jurământului)

Cuvinte despre Lumină / Words of Radiance, a doua parte a seriei, continuă saga într-un mod spectaculos, adâncind intrigile și dezvoltând și mai mult personajele introduse în prima parte.
Istorisirea se concentrează mai ales pe evoluția lui Shallan și pe provocările cu care se confruntă Kaladin și Dalinar.

Shallan Davar devine unul dintre personajele centrale, iar evoluția ei este fascinantă. În acest volum, ea își asumă rolul de spion și descoperă secretele ascunse ale orașului fortăreață Urithiru.
Shallan se confruntă cu adevăruri dureroase despre trecutul ei și învață să își folosească abilitățile magice pentru a manipula iluziile și realitatea. Relația ei cu Kaladin și alte personaje adaugă profunzime emoțională și complexitate intrigii.

Kaladin Stormblessed, acum un căpitan în armata lui Dalinar, continuă să lupte cu propriii demoni. El trebuie să navigheze printre politicile complicate ale Curții și să-și apere oamenii de amenințările interne și externe.

Dalinar Kholin își continuă efortul de reunificare a națiunilor umane și de combatere a parshilor – rasa misterioasă aflată în conflict cu oamenii. El descoperă adevăruri importante despre istoria și originea Radianților, învățând să-și controleze viziunile și să le folosească pentru a-și ghida acțiunile.
Dalinar încearcă să impună un nou cod de onoare și să aducă stabilitate într-o lume haotică.

Câmpiile Sfărâmate cunosc încă o bătălie teribilă. Cu riscul unui nou legământ cu Pustiitorii, parshii sunt hotărâți să-și învingă vechii dușmani. Descoperirea lui Shallan i-ar putea salva pe toți, însă eforturile ei par sortite eșecului.

Între timp, Kaladin trebuie să-și dea seama dacă datoria față de rege este și datoria față de el însuși. Pe fundalul unei lumi fără speranță și al unor revelații tulburătoare, singura cale de urmat e cea dreaptă.

Cuvinte despre Lumină excelează prin aprofundarea relațiilor dintre personaje și prin dezvoltarea unei narațiuni intense și pline de suspans. Sanderson introduce noi elemente magice și răsturnări de situație care mențin cititorii captivați.

 

Aducătoarea Jurământului

(Unirea + Înfruntarea)

Aducătoarea Jurământului / Oathbringer, a treia parte a seriei, continuă epopeea grandioasă, concentrându-se pe personajul lui Dalinar Kholin și pe eforturile sale de a înfrunta trecutul și de a-și îndeplini destinul.
Cartea a treia explorează, de asemenea, evoluțiile cheie ale lui Kaladin, Shallan și ale altor personaje importante.

Dalinar Kholin este protagonistul favorizat al acestui volum, iar povestea sa este centrată pe ideea de responsabilitate.
Dalinar își amintește treptat trecutul său violent și acțiunile sale din tinerețe, confruntându-se cu vinovăția și durerea provocate de acestea. Procesul său de auto-acceptare a propriilor greșeli și eforturile de a crea o coaliție a omenirii a împotriva amenințării comune sunt esențiale pentru poveste.

Kaladin Stormblessed își asumă din nou rolul său preferat de protector, chiar dacă știe că mereu va atrage astfel probleme asupra sa. În acestă parte a istorisirii, el se întoarce acasă și descoperă schimbările profunde suferite de familia și orașul său natal.

Shallan Davar se confruntă cu propria criză de identitate, jonglând între multiplele sale personalități. Ea explorează adâncurile propriei minți și își reafirmă determinarea de a-i proteja cei dragi și de a-și îndeplini misiunea. Relația sa cu Adolin și Kaladin evoluează, adăugând complexitate și tensiune emoțională firului epic.

Rosharul se află din nou în miezul războiului.
Oroare îşi conduce armatele către oraşele oamenilor, pregătit să cucerească și să distrugă totul în calea sa.
În centrul lumii se află turnul Urithiru, săpat direct în piatră, plin de ascunzători și secrete pe cale de-a fi descoperite, probabil ultimul loc în care oamenii ar putea să-şi menţină poziția.

În vreme ce Furtuna Eternă aduce ravagii pe întregul continent, Casa Kholin face tot posibilul pentru a forma o alianță a tuturor oamenilor, în speranța că vor fi suficient de puternici ca să supravieţuiască.

În Aducătoarea Jurâmăntului, Sanderson extinde universul Roshar, dezvăluind noi locații, culturi și elemente magice. Cartea oferă răspunsuri la unele dintre întrebările lăsate în suspans în volumele anterioare și stabilește scenariul pentru conflictele și revelațiile viitoare.

Sentimente umane profund empatice și tematici intrigante, cum sunt: onoarea, demnitatea, dorința de învățare, comploturile politice, războiul, redescoperirea unor informații istorice esențiale care au fost uitate și pierdute în negura timpului, dispariția unei lumi și nașterea alteia, importanța cunoașterii corecte a trecutului popoarelor pentru a se clădi un viitor durabil – toate asigură un flux magnetic continuu al atracției exercitate de saga Arhiva Luminii de Furtună asupra cititorilor săi.

O poveste în care fiecare fir epic se înfășoară până la capăt pe același nucleu către care toate converg.
Nimic nu este consemnat la întâmplare, de la citatele care deschid capitolele, până la aparițiile episodice din interludii sau la remarcile aparent neimplicate din dialoguri, totul conduce spre câte un final absolut surprinzător, complet clarificator și șocant de spectaculos.

Un obicei, de altfel, reîntâlnit în mai toate cărțile lui Sanderson, o pecete personală a sa, aplicabilă chiar și finalurilor de etapă, cum sunt cele din aceste prime volume ale unei viitoare decalogii, ce-și merită deja pe deplin întinderea.