Mihai Eminescu – 168 de ani de la nasterea marelui poet

Astazi se implinesc 168 de ani de la nasterea marelui nostru poet Mihai Eminescu.

Viata si opera lui sunt mereu subiect de analiza, contemplare si, uneori, curiozitati. Va prezentam cateva lucruri mai putin stiute despre acesta:

1. A scris poezii pana in ultimele clipe ale vietii. In ciuda problemelor sale de sanatate, Mihai Eminescu a scris poezii pana in momentul mortii. Cand a fost dus la autopsie, halatul in care murise poetul a fost luat de admiratorii sai. Intr-unul dintre buzunare se afla un mic carnetel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii: Viata si Stele in cer.  
2. A murit intr-un halat ponosit, incuiat intr-un salon, pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineata, in Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Sutu, de pe strada Plantelor din Bucuresti. Moartea nu i-a fost pe masura creatiei. A murit pe un pat metalic de spital, inchis in ”celula” sa. Cu doar cateva minute inainte de a trece in nefiinta a vrut doar un pahar cu lapte si sprijin moral. I-a soptit medicului de garda care-i baga prin vizeta paharul cu lapte: ”Sunt naruit”. S-a intins pe pat si, la scurt timp, a murit.
3. Muza din spatele poeziei „Pe langa plopii fara sot” a fost Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca si verisoara lui Caragiale. Prietena cu Maiorescu, ea venea adesea pe strada Mercur nr. 1, unde se tineau seratele literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu si s-a indragostit de ea. Cleopatra avea casa pe strada Cometa nr. l6, o strada cu plopi, pe care Eminescu i-a numarat si a observat ca ii da un numar fara sot.
4. Isi speria tatal cu serpi. In copilaria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obisnuia sa isi sperie tatal intr-un mod bizar. Mergea in padure sa prinda serpi si-i punea apoi in apropierea casei sale. Apoi isi chema tatal sa vada „ce pasare a prins” si statea deoparte razand cand barbatul dadea cu ochii de reptile.
5. A urat matematica. Mihai Eminescu nu a suportat niciodata matematica, fiind o materie cu care nu se impaca deloc. “N-ajunsesem nici la varsta de douazeci de ani sa stiu tabla pitagoreica, tocmai pentru ca nu se pusese in joc judecata, ci memoria! Si, desi aveam o memorie fenomenala, numere nu puteam invata deloc pe de rost, intrucat imi intrase in cap ideea ca matematicile sunt stiintele cele mai grele de pe fata pamantului”, se mentioneaza in “Viata lui Mihai Eminescu”, de George Calinescu.                                                                                          
6. Pasionat de fotbal si inot. Una dintre pasiunile sportive din tineretea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscutii poetului spuneau ca ii placea sa joace fotbal si ca avea reale calitati pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul, profesorul sau din perioada adolescentei, cand era elev la Cernauti. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranta ca Eminescu excela era inotul. Poetul era un foarte bun inotator, capabil chiar de miscari acrobatice si trucuri in apa. Si-a facut ucenicia de inotator scaldandu-se in baltile cu stuf de la Ipotesti inca din frageda copilarie. A continuat sa inoate si la Cernauti unde, spune Calinescu, si-a facut o forma fizica de invidiat.
7. A vrut sa se calugareasca. Pe 23 iunie Eminescu a cerut lui Maiorescu sa intre la o manastire din Bucuresti si sa fie acceptat in randurile calugarilor. Pe 23 iunie 1883, cand poetul era „stricat cu toata lumea”, stiind ca nu mai e cale de salvare pentru el si cand Maiorescu proiecta o viitoare „internare” la sanatoriu, Eminescu a dat semnalul calugaririi. Dar ce noteaza Maiorescu? „Foarte excitat, sentiment al personalitatii exagerat, vrea sa se calugareasca, dar sa ramana in Bucuresti”, scria eminescologul Theodor Codreanu in lucrarea sa ”Eminescu si mistica nebuniei”. La ce manastire si-ar fi dorit Eminescu sa se calugareasca, nu stie insa nimeni.
8. Citea cu voce tare.  Eminescu citea cu glas tare ceea ce ii placea, mai ales poeziile. Cand scria, se plimba prin camera, declama, batea cu pumnul in masa, facea galagie si se lua la harta cu toata lumea care il intrerupea. ”Ii bateam in perete, el stingea lumanarea si se linistea, dar era de rea credinta si nu se culca. Aprindea din nou lampa si incepea sa bodoganeasca. Ma sculam atunci, ma duceam la el si il rugam sa ma lase sa dorm. Eu eram din ce in ce mai staruitor si el se facea tot mai indaratnic si zicea ca abuzez de afectiunile lui si-l terorizez”, scria Ioan Slavici despre prietenul sau din perioada in care convietuiau. In opinia sa, indaratniciile lui Eminescu au fost primul semn al bolii de nervi care avea sa-l distruga.
9. Se incuia in camera, zile si nopti intregi, ca sa citeasca si nu permitea nimanui sa-i tulbure linistea. Uita notiunea timpului si mai ales a lucrurilor gospodaresti. Nu acorda atentie nevoilor personale si aceasta a fost, in opinia lui Slavici, cel mai mare pacat al geniului distrus timpuriu. ”Nu mai ajungea nimeni sa-i dereticeasca sau sa-i mature prin casa, nici sa-i perie hainele sau sa-i curete ghetele. Rapus de oboseala, el dormea adeseori imbracat si hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenita si nelauta i se facea cocolos. Barba si-o uita nerasa si fiindca-l suparau tepii ei, lua biceagul si pierdut in ganduri sau adancit in lectura si-o scotea fir cu fir incat ii ramaneau pete pete-n fata. Cand nu mai putea sa o duca asa, schimba locuinta, isi cumpara haine si albituri noi, se radea si iar se simtea bine”, mai povestea Slavici despre prietenul Eminescu.
10. Salutul lui Eminescu: „Traiasca natia!”. Printre lucrurile mai putin cunoscute despre Eminescu se numara si formula sa originala de salut, dar si modul cum stia sa le raspunda prietenilor. Cu oricine se intalnea, Eminescu il saluta cu „Traiasca natia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevarat. Acest salut al sau strarnea, de obicei, simpatia. Prietenii, cand il zareau, obisnuiau sa i-o ia inainte si ii spuneau ei «Traiasca natia!». El raspundea atunci raspicat: «Sus cu dansa!».   
11. La 25 februarie/9 martie 1866, revista Familia din Pesta publica poezia „De-as avea…”, scrisa de un debutant pe nume Mihai Eminovici. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat insa numele din Mihai Eminovici in Mihai Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat si l-a pastrat pentru totdeauna. Dar probabil ca stiai asta deja… stiai insa si faptul ca revista mai exista si azi!?
12. Mihai Eminescu este membru al Academiei Romane. A fost ales post-mortem in 20 0ctombrie 1948.
13. Poezia „Kamadeva” este ultima poezie tiparita in timpul vietii, fiind publicata in revista ieseana Convorbiri Literare in data de 1 iulie 1887.
14. Ultimul articol semnat de Eminescu in ziarul Timpul a aparut in ziua de 28 iunie 1883 (dar a fost datat 29 iunie 1883).
15. Exista un singur film despre viata lui Mihai Eminescu, Luceafarul, regizat de Emil Loteanu si aparut in anul 1987.

16. 9495 Eminescu este un asteroid descoperit in 1971 la Observatorul Palomar, California. Diametrul asteroidului nu depaseste 6 km. Se poate apropia la 140.000.000 km de Pamant. Cand fost descoperit, la 26 martie 1971, de catre astronomii americani, acestia l-au numit simplu 9495. In anul 2000, an care a fost declarat „anul Eminescu”, presedinta Comitetului National Roman de Astronomie, Magda Stavinschi, a anuntat ca Uniunea Astronomica Internationala (IAU) i-a atribuit asteroidului 9495 numele lui Mihai Eminescu.
17. In septembrie 2012, la Chisinau s-a organizat prima editie a Congresului Mondial al Eminescologilor. Conform organizatorilor, 150 de participanti s-au strans din opt tari.
18. Exista doar patru fotografii despre care se stie cu siguranta ca il reprezinta pe Mihai Eminescu. Cea mai cunoscuta a fost facuta in 1869, in Piata Sf. Wenceslas din Praga, pe cand tanarul Eminescu avea 19 ani.                                                                                     
19. Veronica Micle s-a sinucis pe 5 august, la 50 de zile dupa moartea iubirii sale, Mihai Eminescu, dar si la exact 10 ani de la moartea sotului sau.
20. Stiati ca Eminescu avea in plan sa locuiasca la Pomarla din Dorohoi? Fireste, nu singur, ci cu Veronica.
21. La 28 iunie 1883, ceasornicul de aur al lui Eminescu a intrat in posesia fratelui sau Matei. Ceasul a fost pierdut si recuperat. Astazi este admirat la Muzeul Literaturii Romane.
22. Macedonski isi batea joc de Eminescu. In august 1883, Al. Macedonski publica in „Literatorul” epigrama:

Un X… pretins poet acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-as plange daca-n balamuc
Destinul sau n-ar fi mai bun
Caci pana ieri a fost nauc
Si nu e azi decat nebun.

Primele doua versuri sunt anagrama numelui complet al lui Eminescu.

23. Juca sah. Cu o minte extrem de agera, Mihai Eminescu s-a orientat si catre sportul mintii. In 1884, poetul se afla in Spitalul Sf. Spiridon din Iasi. „Era vizitat des de prieteni, de Pompiliu, Burla, Humpel si, indeosebi, jucau sah”, povesteste George Calinescu in „Viata lui Eminescu”.
24. George Calinescu a scris despre moartea poetului:

„Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.[41]”